Dacă omul de la ţară are o gospodărie, el nu mai scapă de griji nici în zi de sărbătoare. În a doua zi de Paşti am văzut câteva românce din raionul Herţa, care lângă poarta încuiată a pieţii de lângă „Graviton”, vindeau produse lactate. „Sărbătoarea-i sărbătoare, dar sunt oameni care au nevoie de produse proaspete, de aceea am şi venit”, mi-au explicat ele. Faţă de munca pe care o depun, câştigul nu-i chiar atât de mare. Şi nu-i chiar atât de uşor să stai ore în şir, în pofida capriciilor vremii, şi să le propui orăşenilor să cumpere lapte, smântână, brânză, iar pe lângă ele şi nişte zarzavaturi culese din grădină. Entuziasmul sătenilor, care încă nu s-au dezamăgit să-şi vândă propria producţie, pare a fi mai mare decât cel al funcţionarilor din înaltele birouri, ce pun la cale, ani la rând, reformarea complexului agroindustrial al ţării.
Ucraina este ţara care exportă şi, totodată, importă produse lactate. Şi acest „fenomen” are loc în condiţiile reducerii şeptelului de vaci cu lapte — la data de 1 februarie reducerea era cu 2,8 la sută faţă de indicele din perioada respectivă a anului trecut. În anul curent se planifică exportarea a 450 mii tone de produse lactate, iar importul va creşte cu 30 la sută. Cu alte cuvinte, piaţa internă este asigurată cu lactate, însă problema e că cetăţenii ucraineni le consumă tot mai puţin. Dacă norma anuală pe cap de locuitor este de 380 kilograme, ceva mai mult de un kilogram pe zi, acesta consumă numai 208,5 kilograme.
Aceasta se explică prin faptul că, de obicei, produsele lactate sunt raţia principală în familiile cu venituri modeste, iar funcţionarii special au ţinut şi ţin în frâu preţurile la ele. Or, salariile şi pensiile minime nu le permit celor ce le primesc să cumpere destule produse lactate. Această situaţie şi constituie obstacolul principal în calea dezvoltării sectorului zootehnic. Trebuie să recunoaştem că este un business cu o rentabilitate redusă, care cere mari alocări de capital — 10 mii dolari pentru un hectar de pământ arabil, folosit în scopuri zootehnice, iar termenul de acoperire a cheltuielilor respective este cel mai lung — 7 ani.
Neavând susţinere din partea statului, actualul fermier îşi pune întrebarea: „Oare face să ţin atâtea hectare pentru vite, când le pot folosi pentru cultivarea florii-soarelui şi obţine un venit imediat?”. Deci, cirezi de vaci cu lapte sunt întreţinute de entuziaşti. Iar numărul lor, de asemenea, e în scădere. Un renumit gospodar din raionul Noua Suliţă ne-a explicat cu ajutorul cifrelor de ce întreţine porcine şi nu vaci cu lapte, căci e mai avantajos. Oricum, de fermele de vaci cu lapte e nevoie, căci este o producţie de orientare socială.
În acest raion este doar o singură gospodărie, care are o fermă cu 600 de vaci mulgătoare — cea din Podvirna. În alte câteva gospodării sunt întreţinute cel mult 40 de vaci. Dl Grigore Turun, conducătorul Gospodăriei „Suvorov” din Podvirna, îşi permite un asemenea risc, deoarece are braţe de muncă, iar toate procesele de producţie sunt bine organizate. Un alt entuziast este dl Viorel Şvabu din Horbova, raionul Herţa, care cu greu menţine o cireadă cu 100 de vaci.
A rămas nerealizat visul conducătorului Gospodăriei „Mamaivţi”, raionul Chiţmani, laroslav Şved, Erou al Ucrainei, care planifica să construiască o fermă modernă, cu sală pentru mulsul mecanizat al vacilor. La ora actuală nu dispune de cireadă de vaci cu lapte.
Dar, iată, la Ropcea, funcţionează unicul în raionul Storojineţ punct de colectare a laptelui de la gospodarii satului. Este o cooperativă cu frigidere pentru păstrarea laptelui, deoarece producţia nimereşte la şcoli şi grădiniţe de copii. Primarul satului Ropcea, dl llie Olar, ne-a informat că în localitate sunt întreţinute circa 600 de vaci cu lapte. Dacă Firma de produse lactate „Molocinyi krai” din Panca îşi va relua activitatea (dar asemenea speranţe există), va creşte şi numărul vacilor nu numai la Ropcea, ci şi în alte localităţi ale raionului.
În anii de independenţă a Ucrainei şeptelul de vaci cu lapte s-a redus catastrofal — cu 85 la sută. Dar salvarea e în indicele calitativ. Dacă în anul 1991 mulsorile în medie la o vacă erau de 1.908 kilograme, în 2016 — de 5.658 kilograme. Deci, este vorba de îmbunătăţirea calitativă a şeptelului de vaci cu lapte. Pe aceasta şi contează entuziaştii. Ar stimula foarte mult producţia de lapte pieţele de desfacere din afara graniţelor ţării. Dar, după pierderea pieţei din Rusia, este foarte greu să cucereşti pieţele comunitare. Anul trecut ţările din Uniunea Europeană au importat din Ucraina numai 8 tone de brânzeturi. Dar aceasta nu trebuie să-i descurajeze pe crescătorii de animale. Producţie de-ar fi, căci cumpărători se vor găsi.
Vasile CARLAȘCIUC