Voloca, veche vatră românească, își poartă istoria seculară chiar în denumirea sa. Acei „volohi”, care au defrișat o parte din codru de pe ambele părți ale Dereluiului, au pus începutul unui sat legendar, a unei comunități care în munca cu spirit gospodăresc își caută rostul și își alină sufletul cu doina. Aceasta a devenit o tradiție, moștenită din generație în generație. Astfel, gospodarii voloceni au ajuns să fie păstrători fideli ai tradiției populare. Cucerind piața mondială cu rochii de mireasă, Voloca nu uită de portul național și meșterițele satului sunt la fel de vestite la brodarea cămășilor și catrințelor cu mărgele, la țeserea brâielor. Iar în zilele de sărbători și mic și mare îmbracă hainele naționale românești.
Zestrea materială și spirituală a satului merită să aibă o „casă mare” a ei, lucru conștientizat de mai mulți voloceni, dar în primul rând de Ionică Semeniuc, care cu decenii în urmă a început să colecționeze obiecte de uz casnic vechi din gospodăriile consătenilor.
–Mi-am transformat casa în adevărat muzeu, dar tot timpul am visat ca să avem în sat un muzeu în toată legea, recunoaște domnul Ionică. Când s-a hotărât să se construiască o casă-muzeu, am dăruit o bună parte din exponatele mele.
La început pentru muzeul satului Voloca a fost repartizată o casă veche, de lângă biserică, apoi primăria a hotărât ca o astfel de instituție să fie în centrul satului – comod pentru vizitatori. Casa-muzeu a fost construită din lemn, în stil popular. Și, iată, după trei ani a sosit și duminica inaugurării Muzeului satului Voloca.
Într-adevăr, duminica trecută, 9 iulie, a fost pentru comuna Voloca o zi deosebită. După serviciul divin, duhovnicul satului, Ioan Gorda, protopopul de Hliboca, şi părintele paroh Pavel Paulencu, au venit de au sfinţit noul local al Muzeului satului. El, ca şi oricare locaş de închinare, a fost ridicat prin donaţii de binefacere. Casa din lemn pentru muzeu a fost ridicată pe vatra satului cu susţinerea financiară a întreprinzătorului volocean, Ion Popovici, a subliniat la deschidere primarul Valentin Glopina. O bună parte din exponatele de muzeu au fost colecţionate de inimosul şi bunul român Ionică Semeniuc, cetăţean de onoare al Volocii. O vitrină întreagă cuprinde diplomele şi menţiunile obţinute în decursul a mai bine de jumătate de secol de activitate pedagogică şi artistică a lui Nicolae Mintencu, învăţător emerit al Ucrainei, rapsod popular şi laureat al mai multor festivaluri şi concursuri internaţionale de folclor, autor a câtorva volume de versuri.
–Am circa 150 de mențiuni și diplome – file de neuitat din cartea vieții mele, remarcă domnul Nicolae Mintencu.
Dar și a satului, fiindcă este imposibil să-ți imaginezi viața culturală și spirituală a Volocii fără cântecele lui Nicolae Mintencu.
Muzeul va fi ca o carte de vizită a Volocii, vor trece pragul lui și turiști de peste hotare. La amenajarea acestui muzeu volocenii au avut și sponsori străini. După cum a declarat primarul Valentin Glopina, prin Universitatea din Munchen a fost găsită comuna Tirgaupten din landul Schwaben, care a donat 17 mii euro pentru viitorul muzeu din Voloca. Delegația acestei comunități germane a fost invitată la inaugurarea muzeului. Conducătorul delegației, Tonni Brugger, le-a mulțumit volocenilor pentru ospitalitate și a dăruit muzeului statueta unei cruci ortodoxe, făcute din lemn de stejar care avea mai mult de două mii de ani, adică creștea încă pe timpurile când umbla pe pământ Mântuitorul.
Sfințind crucea dăruită de oaspeții din Germania și localul muzeului, duhovnicul satului, Ioan Gorda, protopop de Hliboca, a menționat că volocenii sunt tari în credință: așa au fost și așa rămân. Este o legătură semnificativă între crucea făcută din stejarul care creștea la începutul erei creștine și biserica din lemn, construită fără folosirea unui cui, din Voloca.
Voloca, sat unde tradiţia populară românească este la ea acasă, are nevoie de un asemenea muzeu, a subliniat Consulul General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, prezentă la această sărbătoare de suflet a volocenilor. Și acest vis al volocenilor a devenit realitate.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com