Potrivit credinţei ortodoxe, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos, se sărbătoreşte Înălţarea Domnului. Se înroşesc ouă, se pregătesc bucate, întocmai ca la masa de Paşti, iar salutul de Înălţarea Domnului este „Hristos S-a înălţat! – Adevărat S-a Înălţat!”. Creştinii ortodocşi se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” timp de zece zile – din joia Înălţării Domnului, până sâmbătă, la ceasul vecerniei (ora 16.00), din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.
Despre sărbătoarea Înălţării Domnului, cea mai veche menţiune se regăseşte în lucrarea „Despre sărbătoarea Paştilor”, aparţinând lui Eusebiu din Cezareea (anul 332).
Aceasta era sărbătorită pe atunci odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Apoi obiceiul s-a schimbat spre sfârşitul secolului al IV-lea, începutul secolului V, când Înălţarea Domnului a fost prăznuită în a 40-a zi după Înviere. Ziua marchează momentul în care Hristos S-a înălţat la cer de pe Muntele Măslinilor, în văzul Apostolilor şi a doi îngeri.
Sfânta Scriptură descrie că Mântuitorul Şi-a ridicat mâinile, binecuvântându-i pe ucenici, iar, pe când îi binecuvanta, S-a înălţat la cer (Luca 24, 51), în timp ce un nor L-a făcut nevăzut pentru ochii lor (F.A. 1,9).
Înălțarea Domnului are o semnificație teologică profundă, reprezentând triumful lui Hristos asupra morții și păcatului, precum și înălțarea naturii umane la rangul divin.
Prin acest eveniment, se pecetluiește mântuirea omenirii și se deschide calea către viața veșnică.
De asemenea, Înălțarea Domnului simbolizează promisiunea lui Hristos de a trimite Duhul Sfânt peste apostoli, care îi va călăuzi și le va da puterea de a propovădui Evanghelia în toată lumea.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com