Interviu cu domnul Ştefan MITRIC, directorul Gimnaziului din Crasna, raionul Storojineţ
– Crasna se află la câţiva kilometri de frontiera cu Uniunea Europeană şi la câteva mii de kilometri de zona luptelor crâncene pentru independenţa statului ucrainean, însă evenimentele tragice din Estul Ucrainei sunt primite cu durere de către crăsneni, oameni paşnici din fire.
– Crasna este o localitate de munte, paşnică şi cu frumoase tradiţii, care sunt păstrate şi onorate până în prezent. Dar ceea ce se petrece în prezent în Estul Ucrainei, ne cutremură. Acolo se duc lupte, acolo mor oameni – bătrâni, femei, copii. E o tragedie şi o durere mare pentru întregul popor ucrainean, inclusiv pentru noi, crăsnenii. Iată, nu demult, la 18 decembrie, am primit un grup de elevi de la o şcoală din Lugansk. Erau 16 elevi, fiind însoţiţi de doi profesori. Până a veni la noi, ei aveau o altă închipuire despre cei de pe meleagurile noastre. I-am primit frumos şi cu multă căldură, aşa cum îi stă bine unei gazde generoase. Când ei au intrat în sala de festivităţi, toţi elevii noştri s-au ridicat în picioare şi i-au aplaudat. Elevii din Lugansk au rămas surprinşi de sinceritatea bucovinenilor. Elevii noştri le-au prezentat un concert. Apoi au făcut o mică excursie prin gimnaziul nostru. Când au intrat în sălile de clasă, au observat pe bănci cadouri. Era în preajma sărbătorii Sfântului Nicolae şi fiecare elev din gimnaziu a primit câte un cadou. Le-am explicat că Sfântul Nicolae a coborât de la munte cu daruri pentru elevii ascultători şi sârguincioşi. „Dar de noi n-a uitat?” – a întrebat cineva dintre oaspeţi. Le-am răspuns că nu. El, Sfântul Nicolae, are grijă de toţi copiii. Primindu-le, oaspeţii din Lugansk le-au spus elevilor noştri că sunt foarte fericiţi că nu ştiu ce înseamnă războiul, când viaţa e pusă într-un pericol permanent. La despărţire, ei ne-au invitat la ei, în regiunea Lugansk. Am promis că neapărat vom pleca, dar numai după terminarea acestei urgii, a războiului. Atunci vom stabili relaţii de prietenie cu şcoala unde învaţă aceşti elevi. În sala sportivă ei s-au jucat împreună cu elevii noştri şi s-au simţit foarte bine.
La despărţire, şi profesorii, şi elevii din Lugansk ne-au mulţumit pentru ospitalitate şi căldura cu care i-am primit şi au recunoscut că şi-au schimbat radical părerea despre oamenii din Vestul Ucrainei, că populaţia noastră este paşnică, tolerantă şi sufletistă, înţelege foarte bine durerea altora. Iar toate aceste calităţi nu se înscriu în canonul propagandei ruse.
– Domnule Ştefan Mitric, dar ce efect a produs asupra elevilor din Crasna această vizită?
– Chiar din prima clipă când oaspeţii au trecut pragul gimnaziului nostru i-au primit cu mari emoţii, i-au îmbrăţişat. După ce au conversat între ei, au înţeles ce înseamnă greutăţile vieţii şi, fireşte, preţul păcii. Despre aceasta vorbim la fiecare careu şi începem lecţiile în gimnaziu cu o rugăciune. Ne rugăm să fie pace în întreaga noastră ţară.
– În genere, locuitorii Crasnei cred în soluţionarea paşnică a conflictului din Estul Ucrainei?
– Din discuţiile avute cu părinţii elevilor noştri reiese că numai pe cale paşnică pot fi oprite aceste vărsări de sânge, căci războiul niciodată n-a adus nimănui câştig. În această privinţă, părinţii înţeleg: atunci când independenţa ţării e în pericol, ea trebuie apărată.