Zilele acestea pe pagina de Facebook „Bucovina nu uită, Bucovina îşi aminteşte” a fost postată o relatare despre apărătorul-erou Dumitru Covalciuc din Oprişeni, căzut în luptele împotriva ocupanţilor ruşi.
Dumitru Covalciuc a fost pasionat de numismatică și de colecționare. Îşi iubea foarte mult ţinutul natal, ca istoric era pasionat de istoria Bucovinei. Când a izbucnit războiul, a plecat pe front. Inima curajoasă a apărătorului a încetat să mai bată după ce a fost grav rănit…
Dumitru Covalciuc s-a născut la 21 octombrie 1980, în satul Oprişeni, raionul Hliboca (în prezent raionul Cernăuți). Și-a petrecut copilăria și anii de școală în satul natal și în Cernăuți. A învăţat la Liceul nr. 6 „Alexandru cel Bun” cu limba română de predare. Fiind elev, îl preocupa istoria, îi plăcea să colecționeze și era pasionat de istoria ţinutului natal. Mai târziu, a fost înmatriculat la Universitatea Națională „Iuri Fedkovyci” din Cernăuți, Facultatea de Istorie, Științe Politice și Relații Internaționale, pe care a absolvit-o cu succes în 2004.
În același timp, a urmat şi catedra militară, la specialitatea „infanteria motorizată”, și a fost promovat în gradul de sublocotenent. Odată cu începutul invaziei pe scară largă a naziștilor, a plecat să apere Ucraina, având o oarecare pregătire și cunoștințe militare. În mai 2022 Dumitru Covalciuc a fost mobilizat în Forțele Armate ale Ucrainei. A devenit comandant de pluton al unui batalion mecanizat în unitatea militară A7014. Împreună cu camarazii săi, a trecut prin multe încercări dificile ale războiului. A îndeplinit cu curaj sarcini responsabile împreună cu subordonații săi. La începutul anului 2023, în apropiere de Lugansk, a fost grav rănit. În pofida eforturilor depuse de medici, inima curajosului apărător a încetat să bată.
Dumitru Covalciuc a fost înmormântat la 4 ianuarie 2023 în cimitirul din satul său natal Oprişeni, Comunitatea Teritorială Hliboca, cu onorurile militare corespunzătoare.
„Dumitru era cinstit, corect, prietenos și își dedica tot timpul liber familiei și pasiunii sale preferate – cercetarea istoriei ţinutului natal”, își amintesc prietenii și consătenii eroului. Nu se pot împăca nici până acum cu această pierdere irecuperabilă mama și tatăl eroului – Domnica şi Constantin, soția Larisa și fiul Daniel, colegii, prietenii și toţi acei care l-au cunoscut.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com