Anul 1594. Moldova şi Țara Românească declanșează războiul antiotoman. Creditorii turci, chemaţi sub pretextul de a fi plătiţi, sunt ucişi din ordinul lui Mihai Viteazul. Domnul muntean Mihai Viteazul, împreună cu domnitorul Moldovei, Aron Tiranul, au pus la cale o revolta împotriva turcilor, care a fost declanşată simultan la Bucureşti şi Iaşi, în data de 13 noiembrie 1594, prin masacrarea creditorilor şi soldaţilor turci aflaţi în cele două capitale româneşti.
Această acţiune a fost continuată de oastea lui Aron Vodă (condusă de hatmanul Ştefan Răzvan), prin atacarea foarte dură a turcilor din cetăţile Tighina, Chilia şi Cetatea Albă, prin incursiuni efectuate în nordul Dobrogei (până la Marea Neagră) şi prin ocuparea şi prădarea oraşului Ismail, ocazie cu care întreaga garnizoană otomană de aici este măcelărită (martie 1595). A urmat Bătălia de la Călugăreni care a avut loc la 23 august 1595, în care oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a obținut o importantă victorie asupra oștilor otomane conduse de Sinan Paşa.
Anul 1889. S-a născut scriitorul satiric şi umorist ucrainean, Ostap Vişnia (Pavlo Gubenko). Ostap Vişnia (1889-1956) a invitat un nou gen – schiţa umoristică. În anii 20-30 s-a bucurat de o popularitate foarte mare. Acest „Gogol al Revoluţiei din Octombrie”, după cum era numit Ostap Vişnia, a fost condamnat la 10 ani de lagăre în Siberia, fiind una dintre primele jertfe ale regimului stalinist. A fost pus în libertate în 1943, în vârstă de 54 de ani şi bolnav.
Anul 1909. S-a născut Eugen Ionescu (Eugène Ionesco), dramaturg, prozator, memorialist, eseist, critic literar şi poet francez de origine română. În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista „Bilete de papagal” (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește „Elegii pentru ființe mici”. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat „Nu!”, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.
Anul 1930. S-a născut, la Căuşanii Noi, Tighina (azi în R. Moldova) Georgeta Horodincă, critic literar, eseistă, prozatoare şi traducătoare. E a fost soţia filosofului Nicolae Tertulian, stabilită, din 1982, în Franţa.
Anul 2002. A decedat filosoful român, Alexandru Dragomir. Alexandru Dragomir (1916-2002) după 1948, din pricina conjuncturii istorice, devine un „filozof clandestin”: este cunoscut într-un cerc foarte restrâns și nici prietenii nu știu dacă preocupările sale filozofice se concretizează sau nu într-o operă. Dragomir va fi rând pe rând funcționar la serviciul vânzări, corector, merceolog, lucrător la hidrocentrala de la Bicaz. El știe că România devenise o zonă a filozofiei interzise.
După moartea sa au ieşit la iveală „caietele Dragomir”, conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com