La 14 aprilie 70 are loc asediul Ierusalimului. Titus, fiul împăratului roman Vespasian, înconjoară cu patru legiuni capitala evreilor. Cu puțin timp înainte de luna plină din primăvara anului 70 d.Hr. Titus se află în fața Ierusalimului, cu o forță militară uriașă. Pe toate străzile și pe toate drumurile se rostogolesc spre oraș coloane cum Iudeea nu a mai văzut nicicând. Se apropie legiunile V, X, XII și XV, însoțite de cavalerie, trupe de geniu și alte trupe auxiliare, aproape 80.000 de oameni. În Orașul Sfânt e forfotă; pelerinii au venit din toate colțurile lumii pentru sărbătoarea de Pesach. Ciocnirile dintre elementele extreme ale zeloților și tabăra moderaților se suprapun peste pioasele rugăciuni; pe drum rămân morți și răniți.
La 14 aprilie 1574, Ioan Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei (1572-1574), a învins oastea turcească în Bătălia de la Jiliște. Ioan Vodă cel Viteaz în timpul scurtei sale domnii a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A căutat să-și asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii, și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta, asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. El a fost domnitorul care a schimbat capitala Moldovei de la Suceava la Iași.
Aliat cu cazacii zaporojeni, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod.
Ioan Vodă cel Viteaz întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care, susținută și de un contingent otoman, îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o luptă fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna sau Râmnicu Sărat. Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă.
În vara anului 1574 are loc o nouă expediție, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă, legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului.
După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan „Nicoară” Potcoavă, Alexandru Sarpega și Petru Cazacul.
Cronicarii vremii sale nu au prea multe cuvinte de laudă la adresa lui: era un mercenar egoist, violent, care căsăpea boierii şi preoţii prin fel şi fel de torturi. Bogdan Petriceicu Hașdeu este cel care, pe la 1865, îl va transforma într-un erou şi un vizionar.
La 14 aprilie 1759 s-a stins din viaţă Georg Friedrich Händel, compozitor, organist și violonist german. Georg Friedrich Händel (1685-1759) a trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie. Opera lui Georg Friedrich Händel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Händel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven.
La 14 aprilie 1865, în timpul unui spectacol de teatru la Washington DC, sudistul John Wilkes Booth trage asupra preşedintelui Abraham Lincoln și, conform unor martori, rostește motto-ul statului Virginia: „Sic sempre tyrannis!”. În aceeași seară, conspiratorul lui Booth pătrunde în casa secretarului de stat William H. Seward și îl rănește grav, dar nu fatal. A doua zi, Lincoln moare în urma rănilor.
La 14/27 aprilie 1874 s-a născut la Chisălău (azi în Ucraina) istoricul Sever I. Zotta. A fost membru corespondent al Academiei Române. La 1 octombrie 1912 a fost numit director al Arhivelor Statului din Iaşi, în ale cărei bogate depozite începuse să cerceteze odată cu venirea la Iași. A contribuit la apariția revistei „Ioan Neculce” (1921) și a desfășurat o bogată activitate publicistică bazată în primul rând pe tezaurul documentar al țării, adunat în depozitele Arhivelor Statului. Sever I. Zotta a înfiinţat în 1921, împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie. A publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia. Sever I. Zotta a murit în 1943, la Orsk, oraş din Rusia.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com