La 14 iunie 1848 a avut loc unificarea guvernelor constituite la Izlaz și București și formarea guvernului provizoriu al Revoluției pașoptiste.
Guvernul revoluționar de la București, nou constituit, a decretat înființarea drapelului național în culorile roșu, galben și albastru, cu deviza „Dreptate, Frăție”, a decis desființarea pedepsei cu moartea, desființarea rangurilor civile și înființarea „gvardiei civile”. În același timp, poetul Vasile Alecsandri a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului”.
Încă din 26 aprilie 1848, studenții români din Paris salutau noul guvern cu un steag național, având culorile albastru, auriu și roșu, „ca semn al unirii moldovenilor cu muntenii”. Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „Dreptate, Frăție”.
După înfrângerea revoluției, se va reveni la vechile steaguri, iar revoluționarii vor fi persecutați pentru vina de a fi purtat însemnele tricolore revoluționare.
Vasile Alecsandri, ca participant activ la mişcarea paşoptistă, este exilat, şi după ce călătoreşte prin Austria şi Germania, se stabileşte la Paris, unde se întâlnește cu alţi militanţi munteni. În perioada exilului el scrie poeziile „Adio Moldovei” şi „Sentinela română”.
În 1849 Vasile Alecsandri pleacă, împreună cu ceilalţi exilaţi, la Braşov, apoi în Bucovina. La Cernăuți este primit de distinsa familie Hurmuzachi.
În imagini: steagul Revoluției pașoptiste; tricolorul pe mormântul poetului Vasile Alecsandri.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
