La 16 februarie 1939, la București s-a născut Ilie Constantin, viitorul poet, prozator și eseist român, reprezentant al generației anilor 60, doctor în filologie (titlu pe care în va primi în Franța, la Paris, în locul autoexilării).
Descendent dintr-o familie de muncitori, Ilie Constantin își face studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București (1956-1961). Debutează cu versuri în revista „Tânărul scriitor”, fiind încă student. Debutul editorial se produce în penultimul an de studenție – 1960, în placheta de versuri „Vântul cutreieră apele”. În ea numele lui Ilie Constantin este alături de cele ale lui Nichita Stănescu și Cezar Baltag. După absolvirea Universității, Ilie Constantin activează în presă, iar în anul 1973 ia decizia autoexilării la Paris. În Franța, în anul 1991 susține teza „Complicitatea fertilă – poeți români 1951-1973” la Institutul Național de Civilizații și Limbi Orientale din Paris, unde i se acordă titlul de doctor în filologie.
Criticii literari remarcă că în anul 1960, când Ilie Constantin intra în literatură, alături de Nichita Stănescu şi Cezar Baltag, începea un timp al scrisului care avea nevoie de nume noi, iar Ilie Constantin anunţa noua vârstă a literaturii române. În anii şaizeci erau tinerii frumoşi ai literaturii române, iar noua critică, ieşită de sub interdicţii, îi valida cu iubire. Câteva cărţi ar fi ilustrative pentru felul în care Ilie Constantin a vrut să rămână şi a rămas în literatură: volume de poezie, proză, dar şi traduceri importante care îl aşezau bine lângă cultura italiană. Cronicar literar conştiincios, se devota generaţiei sale prin cronici importante din care nu lipseau confesiunile şi superlativele necesare. Era un scriitor profesionist, fără momente antioficiale. Surpriza plecării sale în Franţa (în ţară au rămas soţia şi trei copii!) n-a fost îndelung comentată, fiindcă scriitorul nu a devenit profesionistul vreunui post de radio. A supravieţuit în „lumea de jos”, cu burse modeste şi a încercat să devină scriitor francez. Devine scriitor francez, obţine un premiu important. Apar comparaţii cu Cioran şi cu Paul Valery. Cetăţean francez, printr-o nouă căsătorie. Obţine în 2002 Premiul Naţional de Poezie „Opera omnia”, Mihai Eminescu. După o pendulare între Franţa şi România rămâne din august 2002 în România, unde publică altă serie de cărţi: mai multe volume de poezie, precum şi o „Istorie a poeziei române (de la folclor la generaţia 1960)” (2010).
Starea de ostatic sau de om liber a poetului Ilie Constantin este descrisă în volumul lui „Atunci fugi în alt popor”.
Criticul literar Ion Pop atrage atenția asupra unei „unduiri resurecțional-paradoxiste“ în creația lui Ilie Constantin, îndeosebi, în volumul apărut în anul 1971, „Coline cu demoni”, unde «însăși imaginea „colinelor cu demoni“ asociază doi termeni în semnificativă opoziție: Fiul amurgului sunt și mă bate / lungul vacarm de singurătate, / în care toate urlă spre mine / și tac doar demonii de pe coline. // Trupul lor însă nu-i spre vedere, / suflul lor arde lumea de sfere / și-i contemplarea pieire lină / a nenumiților de pe colină.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com