La 16 iunie 1925, cu 95 de ani în urmă, în satul Cofa (Corovca), județul Hotin (în prezent raionul Chelmenți a actualei regiuni Cernăuți), s-a născut poetul, prozatorul, eseistul, traducătorul român, Anatol E. Baconsky.
Anatol E. Baconsky a fost fiul lui Eftimie Baconsky, preot ortodox basarabean, și al Liubei. Inițiala E. din numele său provine de la prenumele tatălui, Eftimie, după obicei rusesc. Viitorul scriitor a urmat liceul la Chișinău și la Râmnicul Vâlcea. Între 1946 și 1949 a frecventat cursurile Facultății de Drept a Universității din Cluj. A debutat cu versuri în revista pentru copii „Mugurel” din Drepcăuți (1943), cu eseu în „Tribuna nouă” din Cluj (1945), iar debutul editorial s-a produs în 1950 cu volumul „Poezii”. Anatol E. Baconsky a fost redactor-șef al revistei „Almanah literar”, devenită ulterior „Steaua” de la Cluj. Dacă în primii ani poezia lui Anatol E. Baconsky este apropiată de poetica realismului socialist, la maturitate devine un poet neo-expresionist. La Congresul Scriitorilor din 1956 atacă principiile dogmatice ale proletcultismului. În 1958 Anatol E. Baconsky a fost dat afară de la „Steaua” şi până în 1977, când a murit, în Bucureşti, zdrobit de cutremurul din 4 martie, a rămas şomer. Traduce mult din lirica universală și este autorul volumului „Panorama poeziei universale contemporane”, un compendiu al poeziei moderniste europene.
La mulți ani după moartea poetului, academicianul Eugen Simion va afirma: „Baconsky credea în superioritatea artei, poezia şi eseistica lui puţin scorţoasă, cultă în chip excesiv, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, senioral, pierdut în cerul marilor modele. El însuşi, ca om, trecea printre noi ca un prinţ exilat, abstras şi melancolic, de o melancolie puţin studiată, voivodală.”
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
