Anul 1647. S-a stins din viaţă cronicarul moldovean Grigore Ureche. Grigore Ureche (1590-1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit, deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg (Lviv), la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al Țării de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. Cronica sa „Letopiseţul Ţării Moldovei” e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană şi descrie istoria Moldovei din 1359-1594. Cronica a ajuns până la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.
Anul 1813. A fost inaugurată eparhia Chişinăului şi Hotinului în Basarabia ţaristă. Apariţia în spaţiul dintre Prut şi Nistru a primei structuri ecleziastice ortodoxe a unificat sub auspiciile sale toate bisericile ortodoxe ale regiunii date creând o unitate autonomă. Meritele apariţiei acestei instituţii întru totul se datorează Iubitorului de Dumnezeu şi merituosului mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni. Noua eparhie îşi primi denumirea pe care o cunoaştem, deoarece pe de o parte la Chişinău se afla centrul administrativ şi juridic al noii provincii organizate, iar pe de altă parte la Hotin s-a aflat cândva sediul Episcopiei Hotinului ce făcea parte din Mitropolia Proilaviei. Aflându-se în fruntea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, mitropolitul Gavriil a desfăşurat activităţi ample pentru toţi ortodocşii din Basarabia şi Transnistria, reieşind din faptul că cei care locuiau în diferite regiuni după ordinea civilă, să fie uniţi bisericeşte în aceeaşi unitate administrativ-teritorială sub un singur omofor, cel al mitropolitului Gavriil.
Anul 1822. Delegaţiile marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta revendicările clasei dominante din ţările române. Acestea erau: restabilirea domniilor pământene; consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mâinile unui grup restrâns de mari boieri; excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice; dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice; introducerea unor reforme progresiste etc. Domniile pământene au fost ulterior restabilite prin numirea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia.
Anul 1917. În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui plan de naţionalizare a învăţământului.
Anul 1918. S-a înfiinţat, la Paris, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, preşedinte fiind Traian Vuia, apoi Ioan Cantacuzino. Comitetul a militat pentru independenţa Transilvaniei şi unirea acesteia cu România.
Anul 1991. Rada Supremă a Ucrainei a adoptat legea „Cu privire la reabilitarea jertfelor represiunilor politice în Ucraina”. Numărul jertfelor represiunilor politice în Ucraina încă n-a fost precizat definitiv. Cifrele sunt enorme. Unii specialişti consideră că în perioada din anii 20 şi până în anii 80 ai secolului XX, adică în timpul regimului bolşevic-comunist, în Ucraina au fost arestaţi circa 1,5 milioane de cetăţeni. Printre aceştia se numără şi miile de români din regiunea Cernăuţi, care au fost deportaţi în mare parte în anii 40.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com