La 17 februarie 1917 s-a născut Ioana Radu (Eugenia Braia), vestită cântăreață română de muzică populară și romanțe. Născută la București, Ioana Radu a copilărit la Craiova, unde se stabilise familia sa. De la lăutarii cârciumii tatălui său, Constantin Braia, a cules și a învățat primele cântece populare și lăutărești. Apoi la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde învață, profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. În anul 1936 Eugenia Braia vine la București și se înscrie la un concurs de muzică populară, care a durat câteva luni. Din 800 de candidați în finală au ieșit Eugenia Braia și Eugenia Nedelea. Ambele s-au ales cu pseudonime artistice, cu care au și intrat în istoria muzicii populare românești. Membrul juriului, Ion Filionescu – pianistul lui George Enescu, a „botezat-o” pe Eugenia Braina Ioana Radu, iar Eugenia Nedelea a devenit Rodica Bujor. La 29 octombrie 1939 Ioana Radu a debutat la Radio cu un buchet de melodii populare. După succesul la Radio, Ioana Radu se consacră cu suflet muzicii populare și se stabilește cu traiul în capitala României. Concomitent, în urma sfatului primit de la impresarul Mariei Tănase, Gaby Michailescu, se dedică interpretării romanței românești. După război, Ioana Radu și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase”, unde cânta și Maria Tănase, la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București. A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de aur” la Târgoviște și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969). În anul 1961, într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață. În 1967 susține spectacolele de adio și de retragere din viața muzicală pe stadioanele din mai multe orașe ale României, unde mulțimea de oameni doreau să fie alături de marea artistă. Ioana Radu s-a stins din viață la 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate. A fost înmormântată în cimitirul Bellu din București. Ilustrul compozitor român, George Enescu, spunea despre Ioana Radu: „Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele”. Românii mai în vârstă din nordul Bucovinei au admirat cântecele Ioanei Radu în decursul anilor, ascultându-le la difuzor. Și nu numai românii. Scriitoarea ucraineană, Tamara Severniuk, a recunoscut că datorită profesoarei și îndrumătoarei sale, Zinovia Peniuc, care a predat latina la Universitatea din Cernăuți, a îndrăgit cântecele și romanțele românești în interpretarea neuitatei Ioana Radu. (V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com