La 18 februarie 1917 (stil vechi) începe Revoluția din Februarie în Imperiul Rus, considerată ulterior primul stadiu al Revoluţiei din Octombrie din același an. Trupele garnizoanei din Petrograd trec de partea poporului răsculat. Se formează un guvern provizoriu, iar rezultatul imediat al acestei revoluţii este abdicarea țarului Nicolai al II-lea la 2 martie 1917.
Revoluția Rusă din Februarie a izbucnit ca rezultat al nemulțumirii provocate de modul în care țarul conducea țara și implicării tot mai adânci a Rusiei în luptele de pe fronturile Primului Război Mondial. A fost un transfer al puterii aproape fără vărsare de sânge. Regimul instituit a fost o alianță dintre liberali și socialiști, care a dorit să inițieze reforme politice, să aducă la putere un executiv și o Adunare Constituțională alese în mod democratic.
În prima jumătate a lunii februarie, în capitala imperiului aprovizionarea nesatisfăcătoare a provocat revolte. La 18 februarie (stil vechi), în marea întreprindere din Petrograd, Uzinele Putilov, s-a anunțat o grevă, s-a deschis focul asupra greviștilor și unele magazine s-au închis, ceea ce a provocat neliniște și în alte fabrici. Pe 23 februarie (8 martie – stil nou) o serie de întâlniri și demonstrații, care au fost ținute cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, s-au transformat treptat în demonstrații cu caracter economic și politic. Ele au continuat în zilele următoare. La un moment dat, un batalion de soldați a fost trimis să reprime revolta, dar mulți au dezertat sau și-au împușcat ofițerii și s-au alăturat revoltei. Acest fapt a dus la abdicarea țarului Nicolai al II-lea la 2 martie 1917. Fratele ţarului, Marele Duce Mihail, a refuzat a doua zi să preia tronul.
Guvernul Provizoriu Rus, care l-a înlocuit pe țar, a fost inițial condus de un aristocrat liberal, prințul Gheorghi Evghenievici Lvov. După căderea guvernului său, el a fost succedat de un socialist, Aleksandr Kerenski. Vom menționa că Aleksandr Kerenski și Vladimir Ulianov (Lenin), cel care va conduce masele revoluționare la răsturnarea Guvernului Provizoriu, în octombrie 1917, sunt originari din Simbirsk și au învățat la același gimnaziu.
Revoluția din Februarie din Petrograd a stimulat lupta de eliberare din provinciile imperiului. Anume ea a pus începutul constituirii primelor formațiuni politice în Basarabia, care vor pleda inițial pentru lărgirea autonomiei provinciei în cadrul Imperiului Rus, apoi pentru independență și Unire. Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918 s-a produs în contextul tumultos al Primului Război Mondial, care a aprofundat criza Imperiului Rus și a declanșat un amplu proces de dezintegrare al acestuia.
Valurile revoluționare din februarie 1917 au trezit la o viață politică activă și Kievul. Imediat după abdicarea țarului Nicolai al II-lea a fost creat Consiliul Central Ucrainean, președinte al căruia a fost ales vestitul istoric, Myhailo Grușevski. El, împreună cu fondatorii Consiliului Central, a început procesul de recunoaștere juridică a legitimității acestui organ cu dreptul de a reprezenta poporul ucrainean și de a vorbi în numele lui. Consiliul (Rada) Central stătea pe pozițiile autonomiei național-teritoriale în componența Federației Ruse. În a doua jumătate a lunii mai 1917 la Petrograd a plecat o delegație în frunte cu Volodymyr Vinnycenko pentru a obține pentru Ucraina autonomie național-teritorială. Însă, Guvernul Provizoriu a respins categoric această propunere și nu a recunoscut Consiliul Central de la Kiev.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
