Anul 1813. Este instituit prin lege organul executiv al Basarabiei ţariste, constituit din două departamente (ministere). Legea din 2 februarie 1813, întitulată „Pravilele guvernării vremelnice a Basarabiei”, se încadra în șirul de măsuri de organizare administrativă a noii provincii acaparate de Imperiul Rus în urma războiului ruso-turc din 1806-1812 destinate conservării caracterului ei naţional românesc. Anterior, la 2 august 1812, ţarul Alexandru I acorda Basarabiei un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator român, limba română era folosită în instituţiile de stat şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei țariste. Prin aceste legi, inclusiv cea din 2 februarie 1813, țarul Alexandru I încredinţa conducerea regiunii unor funcţionari ţarişti: comandantul armatei şi guvernatorul civil, ajutaţi de boierii autohtoni. Toate treburile administraţiei interne a Basarabiei se aflau în grija guvernatorului civil. Acesta era totodată şi preşedintele guvernământului regional. El conducea pe baza vechilor „obiceiuri nescrise ale pământului” şi a unor articole de drept penal care erau valabile din timpul Principatului Moldovei.
Anul 1853. A avut loc inaugurarea primei linii de telegraf electric din spaţiul românesc, care făcea legătura între Iaşi şi Cernăuţi şi de aici cu Viena.
Anul 1943. S-a încheiat Bătălia de la Stalingrad (21 august 1942 – 2 februarie 1943). Bătălia de la Stalingrad a fost un punct de cotitură, una dintre cele mai importante ale celui de-al Doilea Război Mondial. Este considerată cea mai sângeroasă şi mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate şi de lipsă de grijă pentru populaţia civilă, manifestate de ambele părţi angrenate în conflict. Numărul total al pierderilor este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa datelor exacte este datorată refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari şi ar fi demobilizat eforturile de război. Forţele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit şi nu şi-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării patriei, luptă care a dus în cele din urmă la Victoria din 1945 asupra Germaniei naziste.
Anul 1948. A decedat Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română cu renume mondial.
Supranumită „Regina înălțimilor”, Smaranda Brăescu (1897-1948) mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în SUA, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al Doilea Război Mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. În timpul războiului a activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătură și apoi în Escadrila nr. 113 până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată cu Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a.
După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși represiunilor comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet din Răchiteni, județul Iași, și la Butea.
Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară la 2 februarie 1948, fiind înmormântată sub un nume fals la Cimitirul din Cluj.
La 2 februarie este marcată Ziua Mondială a Zonelor Umede. În această zi a anului 1971, în orașul iranian Ramsar a fost semnată Convenţia privind zonele umede ca habitat al păsărilor acvatice. Acest tratat interguvernamental a devenit cunoscut sub numele de „Convenţia Ramsar” și are drept obiectiv conservarea zonelor umede din întreaga lume. În prezent, există cel puţin 780 milioane hectare de zone umede (lacuri, turbării, terenuri mlăştinoase, câmpii inundate, păduri de mangrove și recife de corali), răspândite de la tundră la tropice, și protejate la nivel național prin intermediul politicilor de mediu setate de această Convenție. În Ucraina sunt 11 zone umede cu „statutul Ramsar”, aducă se află sub protecţia statului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com