Anul 1827. Apare la Bucureşti, în Muntenia, primul cotidian românesc întitulat „România“, sub redacţia lui Florian Aaron şi Gheorghe Hill, care oglindea viaţa politică, social-economică, ştiinţifică şi culturală a românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor, precum şi evenimentele politice din întreaga lume. Publicaţia a fost editata pană în data de 31 decembrie 1838.
Anul 1842. Obşteasca Adunare Extraordinară a Munteniei alege ca domn pe Gheorghe Bibescu.
Gheorghe Bibescu (1804-1873) a fost domnitor în Muntenia (Valahia) în perioada 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848. După ce-şi face studiile la Bucureşti şi Paris, intră în 1824 în administraţia publică a ţării, la Ministerul de Justiţie şi de Externe, dar demisionează în 1834, trăind până la 1842 la Paris şi Viena. Reîntors în Muntenia, conduce opoziţia contra domnitorului Alexandru D. Ghica şi reuşeşte să ia tronul. La domnia Munteniei (Valahiei) a luat unele măsuri bune: a majorat numeric armata, a făcut ordine în finanţele ţării, i-a ajutat pe sinistraţii bucureşteni care şi-au pierdut casele în urma unui incendiu în ziua de Paşti a lui 1847.
Domnia lui a suferit din cauza influenţei covârşitoare a Rusiei. Concesia minelor dată rusului Trandafiloff, produce mari nemulţumiri, iar adunarea ţării o anulează. La fel de rău a fost primită încercarea lui de a introduce limba franceză ca limbă de predare în şcolile superioare.
Revoluţia Franceză de la 1848, se repercutează şi în Bucureşti. După citirea Proclamaţiei de la Islaz (9 iunie 1848), ea este impusă şi domnitorului la Bucureşti. Bibescu a fost indecis, nu a trecut nici de partea revoluţiei şi nici nu a înăbuşit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 13/25 iunie 1848 şi să părăsească ţara plecând în Transilvania.
Anul 1974. La Lviv s-a născut cântăreţul de operă (bas-bariton), solistul Operei Naţionale din Paris, voluntarul, participantul la luptele din Donbas pentru apărarea independenţei Ucrainei, Eroul Ucrainei, Vasyl Slipak. Vasyl Slipak (1974-2016) a absolvit Conservatorul din Lviv, participând chiar în timpul studiilor la diferite concursuri muzicale şi proiecte internaţionale. În 1997 a susţinut cu succes concursul şi fost primit la Opera Naţională din Paris. Având contract cu Opera din Paris, Vasyl Slipak nu a putut participa la Revoluţia Demnităţii, dar în curând s-a întors în Ucraina şi a plecat voluntar pe frontul din Donbas, unde a căzut cu moarte de erou, apărându-şi Patria.
Anul 1989. Revoluţia româna de la Timişoara a luat proporţii, manifestanţii cerând demisia dictatorului Ceauşescu. La Timişoara, centrul oraşului a fost ocupat de coloane impresionante de muncitori. În Piaţa Operei, 100.000 de manifestanţi au început să strige lozinci împotriva regimului. Totodată, a fost stabilita conducerea Frontului Democratic Român, organizaţie care trebuia să coordoneze rezistenţa. În balconul Operei a urcat, alături de liderii protestatarilor, şi primarul oraşului de pe Bega căruia i s-a înmânat lista cu revendicările mulţimii: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendicau, demisia lui Nicolae Ceauşescu, circulaţia libera a ideilor. Primul ministru, Constantin Dăscălescu, a făcut câteva promisiuni, dar a declarat că revendicările majore, ca demisia lui Ceauşescu şi a guvernului, vor trebui să aştepte întoarcerea din Iran a preşedintelui. Negocierile s-au încheiat fără rezultat. La scurt timp după aceea, primul ministru a plecat cu avionul la Bucureşti. Întors în ţară după vizita din Iran, Nicolae Ceauşescu a emis, în seara zilei, un decret prezidenţial pentru constituirea stării de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”. În aceeaşi searî, dictatorul comunist a prezentat o declaraţie, transmisă în direct la radio şi televiziune, în care a spus că evenimentele de la Timişoara sunt opera unor „huligani” şi a unor „grupuri fasciste şi antinaţionaliste”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com