La 21 iunie 1848, în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură” a fost publicată poezia „Un răsunet” de Andrei Mureșanu. Ea a fost pusă pe note de Anton Pann și peste 142 de ani, în 1990, a devenit Imnul de Stat al României – „Deșteaptă-te, Române!”.
„Foaie pentru minte, inimă şi literatură” era supliment al “Gazetei de Transilvania” și în anul revoluționar 1848, în momentul publicării poeziei lui Andrei Mureșanu, revista avea 800 de exemplare. Tinerii brașoveni au copiat poezia „Un răsunet” în mii de exemplare, fapt deosebit pentru participanţii la revoluţiile de la 1848 din Ţara Românească şi Transilvania.
Poetul face un apel la trezirea conştiinţei naţionale, invocându-se virtuţile înaintaşilor pentru dinamizarea energiilor revoluţionare ale contemporanilor. Supratitlul „Deşteaptă-te, Române!” este un imperativ social, care a putut fi inspirat fie de poezia lui Vasile Alecsandri „Către români”, devenită „Deşteptarea României”. Poezia lui Andrei Mureşanu poate fi considerată un ecou, un răspuns sau un răsunet ardelean al poeziei lui Alecsandri. Nicolae Bălcescu aprecia că poezia este „una din faptele cele mai minunate ale acestui minunat al XIX-lea veac”. De asemenea, titlul poate fi inspirat de articolul-program al „Gazetei de Transilvania”, care cuprinde acest îndemn: „deşteaptă-te şi tu, române, păşeşte împreună cu noi, primeşte şi cultivă în inima ta iubirea de dulcea noastră patrie”.
Se pare că George Bariţiu ar fi propus ca poezia, iniţial de 10 strofe, să cuprindă şi cea de-a unsprezecea strofă, pentru completarea ideilor exprimate. Poezia a intrat în fondul de aur al liricii patriotice româneşti, alături de „Hora Unirii”, „Scrisoarea a III-a”, „Limba noastră” etc. şi cuprinde idei de redeşteptare, de chemare la o nouă viaţă, fiind adoptată ca imn al revoluţionarilor români de la 1848. Nicolae Bălcescu a numit-o „Marseilleza românilor”. „Deşteaptă-te, Române!”, a devenit un cântec care a însoţit istoria românilor în momentele cele mai însemnate.
Poezia lui Andrei Mureșanu, comparată cu „Marseilleza” lui Rouget de Lisle, a fost considerată la început, ca specie literară, marş. În 1897 poetul George Coşbuc a scris un articol intitulat „Cele trei marşuri”, în care făcea comparaţie între „Marşul oştirii române” de Vasile Cârlova, „Deşteptarea României” de Vasile Alecsandri şi „Un răsunet” de Andrei Mureşanu. Numele de marş a fost înlocuit, fiind mai potrivit cel de Imn. Ca şi marşul, imnul în varianta lui de Imn Naţional este de inspiraţie patriotică. În poezia lui Andrei Mureșanu mândria naţională este evidenţiată de măreţia trecutului: „Priviţi măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine”. Poezia exprimă năzuinţele de viaţă ale naţiunii, cum ar fi libertatea: „Dar noi pătrunşi la suflet de sfânta libertate”; unitatea naţională: „O mamă văduvită de la Mihai cel Mare / Pretinde de la fiii-şi, azi mână d-ajutori”. Astfel, reiese valoarea deosebită a poeziei din faptul că ea arată marile idealuri naţionale: libertatea şi unitatea naţională, dar şi capacitatea de mobilizare. Comparaţia făcută de Coşbuc între cele trei poezii, menţionate mai sus, dovedeşte faptul că toţi cei trei poeţi cer întâi de toate unire.
Mihai Eminescu îl caracterizează astfel pe poetul Andrei Mureşanu: „Preot deşteptării noastre, semnelor vremii profet”, iar Iosif Vulcan vede în acest poem un program naţional şi consideră poezia „testamentul sfânt al apostolilor noştri şi evanghelia naţională scrisă cu litere de aur”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
