La 21 mai 1855, cu 165 de ani în urmă, s-a născut Constantin Dobrogeanu-Gherea, scriitor și fruntaș socialist român, cel mai important gânditor marxist din România secolului al XIX-lea.
Constantin Dobrogeanu-Gherea a văzut lumina zilei în satul Slavianka, gubernia Ekaterinoslav (pe atunci în Imperiul Rus, în prezent – regiunea Dnipropetrovsk a Ucrainei). E de origine evreiască, numele real fiind Soloman Katz, în limba ucraineană Mihail Nikitici Kass. A crescut într-o familie de comercianți evrei. Ea făcea parte din clasa medie a societății ruse, fratele lui era medic, tatăl lui avea o fabrică de bere lângă Ekaterinoslav. Urmează facultatea la Harkov și în anii studenției intră în legătură cu mișcarea revoluționară rusă cu puternică tendință anarhistă. În anul 1874 ia parte la așa-numitul „mers la popor”, o mare acțiune a mișcării narodnice și anarhiste care încerca să propage revoluția în rândul țăranilor prin intermediul studenților. Urmărit de poliția țaristă, fuge în România, la Iași și de aici ajunge în Elveția, unde ia legătură cu grupările revoluționare ruse.
Se întoarce în România și se ocupă de comerțul ilegal cu literatură revoluționară pe care o trece din Iași în Imperiul Rus. Dar în același timp se adaptează spațiului românesc destul de repede și devine cetățean român în 1890, într-o perioadă în care cetățenia română era condiționată de apartenența la religia creștin-ortodoxă. Va lua numele de Constantin Dobrogeanu-Gherea după ce devine critic literar și unul dintre întemeietorii Partidului Social Democrat Muncitoresc Român în 1893.
În cele trei volume de studii critice publicate i se reține meritul de a fi introdus critica de analiză în literatura română, după modele franceze, critica practicată de Titu Maiorescu fiind caracterizată de unii critici actuali drept judecătorească. Constantin Dobrogeanu-Gherea a fost influențat de contactul său cu literatura rusă, a comparat, spre exemplu, proza de analiză a lui Caragiale „O făclie de Paște” cu romanele lui Fiodor Dostoievski.
A fost unul dintre apropiații lui Ion Luca Caragiale și a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet.
Constantin Dobrogeanu-Gherea a scris și un articol despre poetul național al ucrainenilor, Taras Șevcenko, la care fac mereu referință șevcenkologii din zilele noastre.
Constantin Dobrogeanu-Gherea poate fi considerat un precursor al criticii sociologice. Articolul său fundamental, o veritabilă ars poetica a criticii literare, rămâne „Asupra criticii”.
În noiembrie 1917 își făcea apariția pe scena istoriei regimul bolșevic, față de care Constantin Dobrogeanu-Gherea nu și-a manifestat adeziunea. Era deja un om în vârstă și devenise un socialist adept al formelor democratice de luptă. S-a stins din viață la 7 mai 1920, la București. Constantin Dobrogeanu-Gherea a lăsat în urmă o moștenire importantă cu privire la starea socială a țăranilor români. Dar e o moștenire istorică și care trebuie privită în climatul de atunci.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
