La 23 aprilie 1400, cu 620 de ani în urmă, pe tronul Moldovei urcă Alexandru cel Bun, domnia căruia a durat 32 de ani. Ea s-a caracterizat prin stabilitate, pace și dezvoltare în toate domeniile.
Potrivit celor scrise de cronicarul Grigore Ureche, Alexandru cel Bun a întreprins o importantă operă de organizare politică, administrativă şi ecleziastică a Moldovei. A încurajat comerţul, confirmând negustorilor polonezi un larg privilegiu în 1408, act în care este atestat şi oraşul Iaşi, precum și orașul Cernăuți – oraș de vamă. A obţinut recunoaşterea mitropoliei Moldovei de către Patriarhia de la Constantinopol. În 1402 (după alţi istorici în 1415) a adus de la Cetatea Albă la Suceava moaştele Sfântului Ioan cel Nou.
Alexandru cel Bun este ctitorul a două vechi și frumoase mănăstiri, Bistrița și Moldovița. Ele primesc numeroase odoare cu sate, venituri și robi. La Bistrița este și înmormântat, dar lespedea nu s-a păstrat. Domnitorul face danii și altor lăcașe de cult, inclusiv mănăstirii Zografos de la Muntele Athos.
Pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun se dezvoltă viața culturală. În 1401 este trimis de Patriarhia din Constantinopol călugărul Grigore Țamblac, bulgar din Târnovo, pentru a pune capăt conflictului bisericesc și după ce își termină misiunea rămâne în Moldova. Activitatea și scrierile lui sunt marcante. Domnitorul îl face stareț al Neamțului și „prezviter al marii biserici al Moldovlahiei”. La Suceava Grigore Țamblac scrie hagiografia (biografia) „Viața Sfântului Ioan cel Nou”. După ceva vreme, Grigore Țamblac se duce în Lituania și este ales chiar mitropolit al Kievului.
Alexandru cel Bun și-a sfârșit domnia la 1 ianuarie 1432. . A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele “cel Bun”.
În urma lui Alexandru cel Bun au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de-a rândul pentru tron. Nu s-au dat îndărăt nici la cele mai grozave crime. Țara, care înflorise sub lunga domnie a lui Alexandru cel Bun, va decădea în timpul nevrednicilor săi fii. Doar peste un sfert de veac va fi restabilită ordinea, prin Ștefan cel Mare, nepotul acestuia.
În Cernăuți, oraș atestat pentru prima dată într-un hrisov de al lui Alexandru cel Bun, este o stradă care îi poartă numele. Poate autoritățile municipale, în sfârșit, vor pune la cale și ridicarea unui bust al lui Alexandru cel Bun, așa cum e primit în practica europeană.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
