La 23 august 1595 a avut loc Bătălia de la Călugăreni pe apa Neajlovului. Armata otomana, condusa de Sinan Paşa, a fost înfrântă si zdrobită de oastea româna în frunte cu Mihai Viteazul. Oastea aliată munteano-transilvăneană, condusă de Mihai Viteazul, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Pașa, al cărei obiectiv era transformarea Țării Românești în pașalâc. Operațiunea lui Mihai nu a reușit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureștiului de către turci și de retragerea tactică a lui Mihai în munți. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595.
La 23 august este Ziua europeană a jertfelor stalinismului și nazismului, marcată în țările Uniunii Europene în fiecare an, în ziua semnării pactului Molotov-Ribbentrop în 1939. Cu ajutorul protocoalelor adiționale secrete la acest pact, Europa a fost împărțită în două sfere de influență. După cum scriu astăzi agențiile ucrainene, Ziua comemorării jertfelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare a fost propusă la 2 aprilie 2009, în Declarația Parlamentului European „Conștiința europeană și totalitarismul”, cu scopul „menținerii amintirii despre jertfele deportărilor în masă și exterminărilor, întăririi democrației, consolidării păcii și stabilității pe continent”. Inițiativa a aparținut Țărilor Baltice. În declarație se menționa: „Deportările în masă, asasinările și înrobirea, întreprinse în contextul actelor de agresiune de către Stalinism și Nazism țin de categoria crimelor de război și crimelor împotriva omenirii. Potrivit legilor internaționale, statutul limitărilor nu se extinde asupra crimelor de război și crimelor împotriva omenirii”.
La 3 iulie 2009 Adunarea Parlamentară a OSCE a adoptat Rezoluția „Promovarea drepturilor omului și libertăților civile în regiunea OSCE în secolul al XXI-lea”, în care se menționează că ziua din 23 august este declarată Ziua paneuropeană a jertfelor stalinismului și nazismului întru păstrarea memoriei jertfelor exterminărilor și deportărilor în masă. În Rezoluția OSCE se subliniază că Europa „a cunoscut două regimuri totalitare puternice, Nazist și Stalinist, care au adus genocidul, încălcarea drepturilor și libertăților omului, crime de război și crime împotriva omenirii”. Membrii OSCE sunt chemați să ia „o poziție comună împotriva tuturor formelor puterii totalitare, indiferent de bazele ei ideologice”. Rezoluția OSCE, de asemenea, a condamnat „glorificarea regimurilor totalitare, inclusiv desfășurarea demonstrațiilor publice cu scopul glorificării trecutului Nazist sau Stalinist”.
La 23 august 1939, la Moscova, în prezenţa lui Stalin, ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov, şi ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, au semnat Tratatul de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. A fost un calcul cinic, benefic ambilor dictatori — nazist şi sovietic. În vederea atacului asupra Poloniei, pe care îl pusese deja la cale, Hitler avea nevoie de neutralitatea Uniunii Sovietice. Dat fiind că un război împotriva Poloniei ar fi implicat intervenţia puterilor garante — Marea Britanie şi Franţa — Hitler a împiedicat astfel un război pe două fronturi. Mai mult decât atât, printr-un acord comercial adiacent, cei doi dictatori au convenit livrări de materie primă sovietică în schimbul unor maşini germane.
Prin aceasta, Hitler a vrut să atenueze efectele unei posibile blocade maritime britanice, care, în Primul Război Mondial, a contribuit la înfrângerea Germaniei. Stalin, la rândul său, a crezut că Reichul German va fi măcinat în urma unui război de durată împotriva forţelor aliate. Pe termen lung, el considera, însă, că un război era inevitabil, dar vroia să câştige timp pentru pregătiri suplimentare.
Esenţa acordului oficial era cuprinsă într-o anexă secretă, care prevedea împărţirea Europei în sfere de influenţă germane şi sovietice. Astfel, Estonia, Letonia şi partea de est a Poloniei, precum şi Basarabia românească urmau să intre în „sfera de interes” a Uniunii Sovietice, iar partea occidentală a Poloniei să revină Reichului German.
„Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai aceloraşi afaceri”, astfel descria momentul semnării pactului istoricul Paul Johnson.
Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 26 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a se evacua din Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război. România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenţionat în ultimatum.
La 23 august 1942 începe Bătălia de la Stalingrad din cel de-al Doilea Război Mondial. Bătălia de la Stalingrad din 1942–1943 a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea celui de-al Doilea Război Mondial și este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de neglijare și brutalitate față de populația civilă.
Bătălia a inclus campania de bombardamente aeriene asupra orașului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul Rusiei, atacuri terestre asupra orașului, precum și lupte pe teritoriul orașului. A urmat contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit și a distrus forțele germane și ale aliaților din cadrul Axei din Stalingrad și din regiunea periferică a orașului. Numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat aproximativ la 3 milioane.
Lipsa unor date mai exacte se explică prin refuzul guvernului sovietic de a oferi cifre exacte din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război. Forțele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit și nu și-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării URSS, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.
La 23 august 1974 s-a născut Serghii Jadan, vestit poet, prozator, activist public ucrainean, profesor la Universitatea Pedagogică de Stat „G. Skovoroda” din Harkiv. Până în prezent creaţiile lui au fost traduse în 13 limbi. În română poeziile lui au fost traduse de Leo Botnaru. Serghii Jadan este deţinătorul mai multor premii internaţionale, participant permanent la Festivalul internaţional de literatură „Meridian Czernowitz”, care se desfăşoară la Cernăuţi.
La 23 august 1976, la Turda, judeţul Cluj, s-a născut cântăreţul roman de muzică populară Paul Ciprian Surugiu (Fuego). Fuego este şi actor, compozitor, moderator și realizator de televiziune, om de radio și editorialist român. A lansat 38 de albume de studio. A primit opt discuri de aur și două de platină pentru vânzări. A colaborat cu mai mulți compozitori și textieri și a compus peste 150 de cântece. Repertoriul său este alcătuit din peste 650 de piese din diverse zone artistice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com