Anul 1473. Ştefan cel Mare al Moldovei cucereşte cetatea Dâmboviţei, Bucureşti, şi îl instalează domn al Munteniei pe Laiotă Basarab. Ștefan dorea să aibă în Muntenia un domn prieten, în locul vasalului turcilor, Radu cel Frumos, astfel ca în anul 1470 a început ostilitățile, prădând Ialomița. Radu cel Frumos a fugit la turci.
Anul 1816. S-a născut la Bucureşti pictorul român de etnie evreiasca Barbu (Baruh Iehuda) Iscovescu, revoluţionar paşoptist. A realizat portrete ale lui Avram Iancu şi ale domnitorilor români: Mihai Viteazul, Matei Basarab. Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Braşov, unde a continuat activitatea revoluționară. În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeștri din muzee și, la îndemnul lui Nicolae Bălcescu a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români. În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa, și a murit în 1854 la Constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec în aceeași groapă cu prietenii lui revoluționari, Ion Negulici și preotul Atanasie Luzin. Poetul Dimitrie Bolintineanu a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu.
Anul 1843. Mihail Kogălniceanu a rostit memorabilul „Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională” la Academia Mihăileană din Iași, în care a definit istoria și rolul acesteia în cristalizarea conștiinței naționale a românilor.
Anul 1912. S-a născut regizorul de film Victor Iliu, primul preşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România şi primul redactor-şef al revistei „Cinema”. Ecranizarea sa „Moara cu noroc” a fost una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or, la Festivalul de film de la Cannes, ediția din anul 1957. Victor Iliu a decedat la 4 septembrie 1968, în Italia.
Anul 1920. A încetat din viaţă Alexandru Macedonski poet român, reprezentant al simbolismului românesc. Alexandru Macedonski (1854-1920) a întemeiat şi a condus cenaclul şi revista literară „Literatorul”.
Anul 1934. A decedat Myhailo Gruşevski, preşedintele Radei Centrale a Republicii Populare Ucrainene (1917-1918), istoric, organizator al ştiinţei şi activist de stat. Myhailo Gruşevski (1866-1934) este autorul a curca 2 mii de lucrări ştiinţifice şi creaţii literare. În anul 1931 savantul a fost acuzat de naţionalism burghez ucrainean şi escortat la Moscova. După unele ameninţări a fost lăsat în pace, însă era urmărit. La 24 noiembrie 1934, în rezultatul unei operaţii chirurgicale, Myhailo Gruşevski s-a stins din viaţă în oraşul balnear Kislovodsk. A fost înmormântat la Kiev.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com.ua