La 26 octombrie 1497 a avut loc Lupta de la Codrii Cosminului, în care oastea lui Ştefan cel Mare a înfrânt armata poloneză a lui Ioan Albert al Poloniei. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, între actualele localităţi Voloca pe Derelui și Valea Cosminului, aducând o victorie importantă moldovenilor. Ioan Albert a devenit rege al Poloniei în 1490. În 1494 Ioan Albert și Ștefan cel Mare s-au întâlnit la conferința de la Levoča cu regele Ladislau al II-lea al Ungariei și electorul Johann Cicero al Brandenburgului, și au făcut planuri pentru o expediție împotriva Porții Otomane. Obiectivul era recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Însă, regele polonez avea drept scop ascuns cucerirea Moldovei și detronarea lui Ștefan. Aceste planuri au fost aflate de Ștefan cel Mare la scurt timp înainte de data planificată pentru intrarea armatelor aliate în Moldova.
La intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat, s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă, Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan cel Mare închizându-se în Cetatea Suceava, care a şi fost asediată de polonezi. Însă, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după patru luni de aflare sub zidurile de necucerit ale Cetăţii Suceava, Ioan Albert se retragere, învinuindu-l pe Ștefan de alianţă cu otomanii.
Domnitorul Moldovei s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându-se pe drumul Suceava-Siret-Cernăuți-Colomeea, armata poloneză trebuia să treacă dealurile împădurite care despart valea Siretului de valea Prutului. Hărțuind armata în retragere, Ștefan, care dispunea doar de 22.000 de ostași, a dorit să-i provoace pe nobilii polonezi la o răbufnire pripită și nechibzuită. Astfel, un mic contingent de moldoveni a atacat direct armata poloneză în mișcare exact în momentul când nobilii cavaleri treceau pe lângă pădurea pregătită de oamenii lui Ștefan. Crezând că este vorba de un mic detașament, 5.000 de nobili în zale, în urmărirea detașamentului de moldoveni au intrat drept în mijlocul capcanei pregătite de Ștefan. Armura performantă și experiența de luptă a cavalerilor polonezi ar fi fost suficiente pentru a face față la toată oastea lui Ștefan în câmp deschis, dar un teren împădurit și deluros a jucat un rol nefast nobililor polonezi. Mai ales că moldovenii au tăiat copaci pe care i-au doborât între cavaleri pentru a împărți oastea poloneză în detaşamente mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. Cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu ghioagele și loviți cu bâtele țăranilor sau cu spadele vitejilor ostaşi ai lui Ştefan cel Mare.
Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se pe viață și moarte. Restul oștii poloneze nici măcar n-a fost în stare să organizeze un contraatac, câteva mii de moldoveni călare hărțuindu-le retragerea, capturând prada și luând prizonieri. Atingând Prutul la Cernăuți, fugarii au trecut râul în grabă fără nicio intenție de a se regrupa, pentru a continua fuga prin Pocuția în direcția Stanislav și Liov.
Locul bătăliei, din ordinul lui Ștefan a fost curățat și în loc a fost sădită o dumbravă, cunoscută în cultura populară sub numele de Dumbrava Roșie. Se spune că din stejarii semănați de polonezi a mai rămas până astăzi doar unul singur, numit de localnici Stejarul lui Ștefan cel Mare. Lângă el se adună românii nord bucovineni în a doua zi de Paşti pentru a-şi comemora strămoşii.
La 26 octombrie 1624 s-a născut Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barilă), mitropolit al Moldovei. Cunoscând elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, traduce în româneşte „Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri tipărită în româneşte. Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (1624-1693), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.
La 26 octombrie 1673 s-a născut Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, personalitate culturală polivalentă, ales membru al Academiei din Berlin (1714) la propunerea filosofului Leibniz, autor de lucrări de istorie, orientalistică şi muzicografie. Dimitrie Cantemir (1673-1723) a fost domn al Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 – 1711). Lucrarea sa „Descrierea Moldovei” cuprinde prima hartă detaliată a Moldovei, unic document cartografic despre Moldova timp de un secol, a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească şi şi-a câştigat recunoaşterea europeană, prin lucrarea „Istoria Imperiului Otoman” (1716), tradusă şi tipărită la Londra (1734), Paris (1743), Hamburg (1745).
La 26 octombrie 1949 s-a născut Leonida Lari (Liubov Iorga), cunoscută poetă şi politician din Basarabia. Leonida Lari (1949- 2011) a fost militantă activă pentru reunirea Basarabiei cu România. A fost redactor la revista „Literatura şi Arta” şi redactor-şef al primei publicaţii în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul Naţiunii”. A fost deputat în Sovietul Suprem al URSS, membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova, deputat în Parlamentul României în trei legislaturi. Este autoarea a 24 de volume de poezie şi proză, precum şi traducător din marea poezie universală. A fost cetăţean de onoare al oraşului Bacău şi Cavaler al Ordinului Republicii. De-a lungul carierei sale a obţinut numeroase premii, printre care premiul „România Mare”, Premiul „Flacăra, Totuşi iubirea”, premiul Academiei Române pentru poezie „Mihai Eminescu”.
La 26 octombrie 1949 s-a născut Corina Chiriac, cântăreață de muzică ușoară, compozitoare, textieră, realizatoare de emisiuni de TV și actriță din România. Corina Chiriac este una dintre solistele de mare succes din muzică ușoară din anii 70 până în prezent. Tatăl său, compozitorul Mircea Chiriac (1919–1994), a fost profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. Mama sa, Elisabeta Chiriac (1920-2002), a fost profesoară de pian la același Conservator. Părinţii o familiarizează de la cea mai fragedă vârstă cu lumea sunetelor. Copil fiind, studiază pianul la început cu mama sa. În martie 1971 Corina Chiriac debutează la concursul TV „Steaua fără nume”, unde parcurge toate etapele și obține din partea juriului nota maximă, 10. În acelaşi ani se lansează pe plan național cu nemuritoarea lucrare a lui Ivanovici „Valurile Dunării”. Debutul său internațional se produce la „Zilele culturii române” în Polonia (1971) Rezultatele recitalurilor de succes susținute în acest an determină includerea sa în echipa ce va reprezenta România la Festivalul Internaţional „Cerbul de aur”. Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Corina Chiriac la 10 decembrie 2004 Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, Categoria B – „Muzică”, „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com