La 27 iunie 1574 a decedat Giorgio Vasari, pictor, arhitect și istoric de artă italian. Giorgio Vasari (1511-1574) a devenit celebru prin lucrarea „Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italieni, de la Cimabue până în timpurile noastre”. În anul 1550 apare prima ediție a acestei opere, în care ordonează materialele culese încă din anul 1540 asupra vieții și operelor marilor artiști. În această perioadă face cunoștință cu Michelangelo, care îl sfătuiește să se ocupe și de arhitectură. În anul 1554 se stabilește la Florenţa, invitat de ducele Cosimo I de’ Medici, care îl angajează pentru lucrări urbanistice și de arhitectură. Începe cu restructurarea vechiului palat („Palazzo Vecchio”), continuă apoi cu construcția clădirii administrative „Palazzo degli Uffizi”, care va fi terminată abia în 1580, după moartea sa, și care va deveni mai târziu faimoasa galerie de arte. În anul 1570 a fost chemat la Roma de papa Pius al V-lea, unde a pictat trei capele din palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San Pietro Martire și Santo Stefano.
La 27 iunie 1611 are loc bătălia de lângă Brașov. Domnul Munteniei, Radu Șerban, zdrobește oastea lui Gabriel Bathory, care se refugiază la Sibiu. Turcii pătrund în Muntenia și intră apoi în Transilvania (15 septembrie 1611). Radu Șerban se retrage în Moldova, de unde pleacă apoi în Polonia, iar de aici la Viena (decembrie). Acolo va muri la 13 martie 1620. La 12 septembrie 1611 turcii instalează pe Radu Mihnea domn al Munteniei.
Radu Șerban a fost domnul Țării Românești în octombrie 1601, între iulie 1602 și decembrie 1610 și între mai și septembrie în anul 1611. Fiind un presupus descendent al lui Neagoe Basarab, a ajuns mare dregător în timpul domniei lui Mihai Viteazul. După urcarea pe tron, a fost un continuator al politicii de independență a Țării Românești, dusă de Mihai Viteazul. Având de luptat cu mari greutăți înăuntrul și în afara țării, a reușit să le facă față cu succes în cei aproape zece ani de domnie. În tot acest timp s-a remarcat printr-o deosebită abilitate politică și pricepere militară, dovedindu-se a fi unul dintre voievozii de seamă ai țărilor române.
La 27 iunie 1709 țarul Petru cel Mare îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei în Bătălia de la Poltava. Bătălia de la Poltava a reprezentat victoria decisivă a țarului Petru I al Rusiei în fața regelui Carol al XII-lea al Suediei într-una dintre cele mai celebre bătălii ale Marelui Război al Nordului. Ea este considerată a fi începutul declinului Suediei ca mare putere europeană, locul ei ca putere dominantă a Europei de Nord fiind luat de Rusia. Această bătălie a marcat și sfârșitul ambițiilor de independență ale ucrainenilor. Hatmanul oștii căzăcești, Ivan Mazepa, care l-a susținut pe regele suedez pentru a obține independența Ucrainei, s-a retras în Moldova, la Bender, unde în curând a și murit. Ivan Mazepa a fost un hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada 1687-1709. Este erou național în Ucraina, și dușman de moarte în Rusia, este considerat părintele ideii de independență a ucrainenilor.
La 27 iunie 1916 a murit marele pictor roman Ştefan Luchian. Între lucrările lui Ştefan Luchian (1868-1916) cele mai apreciate se numără „Marea Neagră la Tuzla”, „Moara de la poduri”, „Anemone”, „Maci”, „Safta florăreasa”, „Un zugrav – Autoportret”. A fost membru de onoare post-mortem al Academiei Române şi membru fondator al „Tinerimii artistice”, societate ce îşi propunea dezvoltarea artei dincolo de convenţiile academice.
La 27 iunie 1943, în Parcul Cișmigiu din București a fost inaugurat ansamblul de statui „Rondul Român”, reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române. Acest ansamblu mai este numit Rotonda scriitorilor. El a fost inițiat de ministrul educației naționale de atunci, Ion Petrovici. Rondul român este o platformă circulară, creată după model englezesc. Ansamblul constă dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 de metri, în mijloc, se află un rond de gazon, al cărui centru e marcat de un vas ornamental de lut. Sunt așezate în jurul cercului 12 busturi de marmură la distanțe egale, pe postamente identice, paralelipipedice, de 2,40 metri înălțime tăiate în piatră de Muscel, reprezentând 12 scriitori și oameni de cultură români. Fiecare nume de scriitor e însoțit de numele sculptorului, inscripționat discret în lateralul busturilor. Aceștia sunt Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.
La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, dăltuit de Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (Goga a fost prim-ministru între decembrie 1937 și februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol mult timp, până când, în anii 60, a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă.
Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu.
Vom menționa că în Canada, la Hamilton, Ontario, există „Ronda scriitorilor români în exil”, cu busturile lui Aron Cotruș, George Donev, Mircea Eliade, Vintilă Horia și Vasile Posteucă (bucovineanul nostru). Busturile au fost realizate de sculptorul Nicăpetre.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com