La 29 ianuarie 1874 s-a stins din viață Eudoxiu Hurmuzachi, om politic, istoric, scriitor și patriot român, membru al Academiei Române, luptător pentru drepturile românilor bucovineni din Imperiul Austro-Ungar, mareșal al Bucovinei, figură importantă a renașterii naționale românești din Țara Fagilor.
Eudoxiu Hurmuzachi s-a născut la 29 septembrie 1812 în vechea familie aristocrată Hurmuzachi, care-și avea conacul în Cernauca de lângă Cernăuți. A absolvit Liceul în Cernăuți, apoi în perioada anilor 1830-1836, împreună cu fratele său Constantin, a urmat Facultatea de Drept a Universității din Viena. În 1848 lui Eudoxiu Hurmuzachi i s-a încredințat traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. Tot în acea perioadă el a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina”, editat la Cernăuți în limba română și germană de către frații săi, Gheorghe și Alexandru. Anume în coloanele acestui ziar a fost publicată capodopera folclorică românească – balada „Miorița”, propusă de Vasile Alecsandri, prietenul familiei Hurmuzachi.
Trăind la Viena, Eudoxiu Hurmuzachi a scris mai multe studii istorice referitoare la Bucovina. Lui i s-a acordat permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale, ceea ce a fost și foarte util pentru studiul său de istorie, început în 1851, la Universitatea vieneză. Eudoxiu Hurmuzachi, împreună cu frații săi Alexandru, Constantin, Gheorghe și Nicolae, a susținut petiția către împăratul Austriei pentru transformarea Bucovinei, pe atunci provincie galițiană, într-un ducat al coroanei cu acest nume. Cererea a fost conformată, dar pusă în aplicare abia în 1861.
În acel an, Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales deputat în Dieta Bucovinei și numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman de către împăratul Franz Joseph I, și după demisia lui, la 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. El a îndeplinit această funcție, cu întrerupere, până la moartea sa în 1874.
La 2 august 1872 Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales membru al Academiei Române.
Ca om al arhivelor, Eudoxiu Hurmuzachi a desfăşurat o muncă fără precedent până la dânsul, timp de peste 9 ani, pentru identificarea, studierea şi copierea celor mai valoroase documente referitoare la istoria românilor în perioada Evului Mediu, aflate în importante arhive din străinătate, dar cu precădere în cele austriece. Circa 6.000 de documente, selectate şi culese sub îndrumarea lui Eudoxiu Hurmuzachi, au fost dăruite de familia sa Academiei Române, ele constituind faimoasa „Colecţie Hurmuzachi” și reprezentând un izvor istoric de prim rang, de importanţă extraordinară, care a stat la baza operelor ştiinţifice ale celor mai mari istorici români de la sfârşitul secolului al XIX-lea, între care Mihail Kogălniceanu, A. D. Xenopol, Nicolae Iorga şi alţii, continuând şi astăzi să fie utilizate de cercetători români şi străini în domeniul istoriei.
Marele proiect științific al medievistului Eudoxiu Hurmuzachi vizând elaborarea unei istorii sintetizate şi cuprinzătoare a poporului român nu a fost finalizat din mai multe cauze, inclusiv cel al dispariţiei sale premature din viaţă. Cu toate acestea, lucrarea sa neterminată, „Fragmente din istoria românilor”, deşi este o istorie mai mult politică a ţărilor române, cu multe deficienţe de ordin metodic şi depăşită de curentele de cercetare istorică ale perioadei în care a fost elaborată, arată că Eudoxiu Hurmuzachi era pe deplin conştient de rolul major pe care istoriografia românească trebuia să-l joace în apărarea drepturilor politice ale românilor într-un amplu proces de formare a statelor naţionale în Europa, inclusiv a celui român.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com