Anul 1835. Pe lângă Liceul din Chişinău, Basarabia ţaristă, este deschis un pension pentru fiii de nobili, a cărui înfiinţare a fost permisă de ţar la 24 noiembrie 1834.
Anul 1840. Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa „Farmazonul din Hârlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale. Junele Vasile Alecsandri se întoarce la sfârșitul anilor 30 ai secolului al XIX-lea din Franța înaripat de idei moderne, dar și cu adânci impresii adunate din sălile de teatru frecventate cu tenacitate la Paris. Găsește în țară o stare jalnică a teatrului. Puținele trupe oferă publicului din Iași reprezentații căznite cu un nivel artistic extrem de precar. Își dau concursul câteva trupe străine în săli improprii, iar repertoriul este total rupt de realitatea românească. Vodeviluri franțuzești, piese bulevar-diere și operete italienești, doar asta putea să vadă publicul ieșean. Cea mai mare problemă era însă limba română. Majoritatea publicului priveau cu scepticism chiar și ideea de spectacol în limba română. Se susținea că limba română nu este potrivită pentru un act teatral. Alecsandri își propune ca scop să spulbere aceste idei retrograde și pentru asta, alături de M. Kogălniceanu și C. Negruzzi purced la înființarea Teatrului Național. Dintr-un entuziasm fără seamăn Alecsandri scrie „Farmazonul din Hârlău” care, cu toate imperfecțiunile sale, este o piesa originală, bine închegată și poate fi considerată piesa cu care s-a născut Teatrul Național în România. Piesa scrisă într-un stil simplu și conform atât cu gradul de educație a publicului, cât și cu talentele începătoare a noilor amatori de teatru autorului, este jucată pe scena Teatrului Național, fiind la cortina finală ovaționată îndelung de către spectatori. Spectatorii au simțit că se află în pragul unui eveniment important. Evenimentul este într-adevăr uriaș. În seara aceea a răsunat pe scenă graiul românesc și puțini, probabil, au fost cei cărora nu le-a plăcut. Prin această reprezentație s-a săvârșit un pas determinant pentru viitorul artei teatrale românești. Limba română câștigă o bătălie grea pe propriul său teritoriu.
Anul 1874. S-a născut Winston Churchill, prim-ministru al Marii Britanii în perioada 1940-1945 şi 1951-1955, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în anul 1953. Pe numele întreg, Winston Leonard Spencer Churchill, politicianul britanic s-a născut în Oxfordshire, într-o familie prestigioasă cu o îndelungată tradiţie militară. Prin urmare, tânărul Churchill a urmat aceeaşi cale şi s-a înscris la Academia Militară. După ce a absolvit, a servit în armată vreme de şapte ani în India, Sudan, Africa de Sud. În 1899 s-a retras şi a început o carieră politică strălucită. Un prim pas a constat în accederea în Parlament, ca reprezentant al Partidului Conservator. Patru ani mai târziu a intrat în rândul liberalilor, iar în timpul Primului Război Mondial a activat în Marina Britanică. Ca urmare a campaniilor dezastruoase din Dardanele şi Galliopoli a fost exclus din Comitetul de război, dar s-a oferit să preia comanda unui batalion de infanterie din Franţa.
În 1917 a revenit în politică ca membru al Cabinetului liberal condus de Lloyd George. În 1924, s-a reîntors în Partidul Conservator, doi ani mai târziu devenind liderul formaţiunii. Tot în această perioadă a început să atragă atenţia asupra pericolului de agresiune din partea Germaniei şi Japoniei care s-a confirmat prin izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, când Churchill a fost rechemat în postul de conducător al Armatei, pentru ca la puţină vreme sa fie numit premier. Din această postură a orchestrat, împreună cu preşedintele american Franklin D. Roosevelt şi liderul sovietic Iosif Stalin, victoria Aliaţilor împotriva naziştilor. În iulie 1945, la 10 săptămâni după îngenuncherea Germaniei, Churchill a suferit şi el o înfrângere, pentru că în urma alegerilor conservatorii au pierdut puterea în favoarea Partidului Muncitoresc. Marele politician britanic a devenit lider al opoziţiei, pentru ca în 1951 sa fie reales în funcţia de prim-ministru. A fost decorat de Regina Elisabeta a II-a, care i-a acordat titlul de Sir, şi a fost recompensat cu premiul Nobel pentru Literatură, juriul luând în considerare cele şase volume de studii istorice despre cel de-al Doilea Război Mondial pe care le-a scris, precum şi discursurile sale politice. În 1955 a demisionat din funcţia de premier, însă a continuat să activeze în Parlament până în 1964, cu un an înainte de a se stinge din viaţă.
Anul 1928. Compozitorul Mihail Jora a inaugurat şi dirijat, la numai o lună de la înfiinţarea postului naţional de radio din România (1 noiembrie), prima stagiune radio „live” pentru concerte simfonice din România. Primul concert a fost susţinut de Orchestra Radio şi a avut în program exclusiv Mozart şi Haydn.
Anul 1939. A început Războiul de iarnă (cunoscut şi ca Războiul sovieto-finlandez sau Războiul ruso-finlandez). El a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda, trei luni după începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Drept consecinţă, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Naţiunilor pe 14 decembrie. Iosif Stalin, conducătorul statului sovietic, se aşteptase să cucerească întreaga ţară până la sfârşitul anului, dar rezistenţa finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îşi depăşeau inamicii în proporţie de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, când ţara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10 la sută din teritoriul naţional şi cam 20 la sută din capacităţile sale industriale.
Anul 1951. În localitatea Rivnea de lângă Vijniţa, regiunea Cernăuţi, s-a născut Nazarii Iaremciuk, considerat un mesager important al cântecului ucrainean. Nazarii Iaremciuk a fost solist al Ansamblului legendar „Smericika”, care s-a desfiinţat după moartea prematură a cântăreţului (1995). Nazarii Iaremciuk, împreună cu Ansamblul „Smericika” a evoluat în întreaga Uniune Sovietică, precum şi în faţa lichidatorilor consecinţelor avariei de la Cernobyl din 1986. De acolo i se trage boala incurabilă. Nazarii Iaremciuk a concertat şi în România, iar în localitatea Negostina, judeţul Suceava, pa faţada Căminului cultural este instaurată placa comemorativă „Nazarii Iaremciuk”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com