La 31 decembrie 1842 s-a născut la Trifeşti, în judeţul Iaşi, scriitorul şi profesorul universitar român Iacob Negruzzi, fiul scriitorului paşoptist Costache Negruzzi. Iacob Negruzzi a fost secretarul „Junimii” şi redactorul „Convorbirilor literare”, preşedinte al Academiei Române (1910-1913 – 1923-1926). În anul 1863, împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Vasile Pogor ;i Theodor Rosetti, pune bazele societății culturale „Junimea” și ale revistei sale „Convorbiri literare”, pe care o conduce timp de 28 de ani (1867 — 1895). Revista își propunea discutarea unor probleme lingvistice, organizarea unor cenacluri prin care să răspândească idei, cunoștințe de literatură, istorie, economie, politică și să promoveze noi valori din cultura românească. Iacob Negruzzi a fost un excelent conducător de revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila „Miron și Florica” (1870), satire, epistole, schițe, romanul „Mihai Vereanu” (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv „Amintiri de la Junimea” (1921). A decedat la 6 ianuarie 1932.
La 31 decembrie 1869 s-a născut Henri Matisse, pictor impresionist, sculptor şi desenator francez, maestru al ilustraţiei de carte, iniţiatorul fovismului, este autorul celebrului tablou „Ie românească”. Fiu al unui negustor de grâne, Matisse s-a născut în localitatea Chateu-Cambresis, şi şi-a descoperit pasiunea pentru desen la vârsta de 20 de ani. S-a perfecţionat la Şcoala de Arte Frumoase, unde l-a avut ca dascăl pe pictorul Gustave Moreau. În 1905 îşi expune lucrările la Salonul de Toamna de la Paris, alături de Andre Derain, Maurice de Vlaminck, Albert Marquet, reuşind să scandalizeze criticii din cauza stilului abordat. Prietenia care l-a legat de artistul român Theodor Pallady i-a inspirat lucrarea „Bluza românească”, care înfăţişează o tânără îmbrăcată cu o ie. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a continuat sa experimenteze noi stiluri şi, chiar dacă era slăbit din cauza bolii, a lucrat până în ultimele clipe de viaţă. A murit în toamna anului 1954 în urma unui atac de cord.
31 decembrie 1880 s-a născut George Marshall, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1953 pentru Planul Marshall. George Catlett Marshall, cunoscut, mai ales, ca George Marshall (1880-1959) a fost un general, diplomat și politician american. S-a născut în familia unui prosper om de afaceri din Pennsylvania. De mic a arătat înclinații spre o carieră militară. Astfel, el urmează cursurile Institutului Militar din Virginia, pe care le absolvă în 1901. Ca tânăr ofițer participă la Primul Război Mondial, unde se remarcă prin calitățile sale. După război îndeplinește diverse misiuni în China și în SUA.
La 31 decembrie 1889, la Iaşi s-a stins din viaţă clasicul literaturii române, Ion Creangă. Ion Creangă este înalt apreciat datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, fiind considerat unul dintre primii clasici ai literaturii române. Opera sa de căpătâi este „Amintiri din copilărie”.
Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. În 1847 începe școala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care vroia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.
După aceasta Ion Creangă s-a dedicat literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, întitulat „Metodă nouă de scriere și citire”. În 1871 este exclus din rândurile bisericii, fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică un manual de citire întitulat „Învățătorul copiilor”. Un an mai târziu este exclus și din învățământ, câştigându-şi existența ca mandatar al unui debit de tutun. Îşi alege o locuință în mahalaua Țicău. În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează Societatea „Junimea”, unde citește din scrierile sale. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Ion Creangă a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu și al Veronicăi Micle. La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral şi este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
Nepotul povestitorului, Horia Creangă, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. El a proiectat peste 70 de imobile, inclusiv Palatul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina din Piaţa Teatrală din Cernăuţi.
Istoricii literari îl consideră pe Ion Creangă primul romancier al literaturii române, primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală.
La 31 decembrie anul 1991 Uniunea Sovietică este dizolvată în mod oficial. Prăbușirea URSS a fost un proces de dezintegrare sistemică care a avut loc în statul, societatea, economia, structura socială, sfera publică și politică a Uniunii Sovietice, care a dus la încetarea existenței URSS la 25 decembrie 1991. Prăbușirea URSS a dus la independența a 15 republici din URSS și la apariția acestora pe scena politică mondială ca state independente.
Prăbușirea Uniunii Sovietice în ultimul deceniu al secolului al XX-lea a însemnat nu numai sfârșitul celor 70 de ani de istorie a imperiului comunist multinațional, ci și sfârșitul celor 400 de ani de istorie a Imperiului rus multietnic. Prăbușirea URSS nu ar trebui să fie redusă doar la criza sistemului socialist, fără a lua în considerare moștenirea Imperiului Rus. Acesta face parte dintr-un proces general de dispariție a imperiilor multietnice și de divizare a acestora în state-națiune, așa cum au exemplificat în Europa imperiile otoman și habsburgic în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, iar în teritoriile non-europene prin decolonizare. Revoluția din octombrie și regimul sovietic nu au făcut decât să întârzie cu câteva decenii prăbușirea Imperiului Rus.
După Războiul Rece, mai multe foste republici sovietice au menținut legături strânse cu Federația Rusă și au înființat organizații multilaterale precum CSI, Comunitatea Economică Eurasiatică, Uniunea Statelor, Uniunea Vamală Eurasiatică și Uniunea Economică Eurasiatică pentru cooperare economică și militară. Pe de altă parte, statele baltice și majoritatea fostelor state ale Pactului de la Varșovia au devenit parte a Uniunii Europene și au aderat la NATO, în timp ce alte câteva foste republici sovietice, cum ar fi Ucraina, Georgia și Moldova, și-au exprimat public interesul de a urma aceeași cale încă din anii 1990.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com