La 4 iulie 1541, cu 479 de ani în urmă, pictorul Dragoș Coman a terminat ansamblul de picturi murale – decorul bisericii din satul Arbore, Moldova.
Prima atestare a satului Arbore a fost într-un document întocmit la 15 ianuarie 1418, la curtea domnitorului Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432). Această localitate a făcut parte din moşia Solcii. Iniţial, satul s-a numit Solca de Jos. La 7 martie 1502, Luca Arbore a cumpărat satul Solca de la nepoţii lui Cârstea Horaeţ şi ai lui Şandru Gherman. În primele zile ale lunii următoare, el a început să construiască o curte domnească şi o biserică pe moşia acestui sat. Biserica cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul a fost construită pe locul unui schit străvechi şi era destinată să devină necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcţie au început la 2 aprilie 1502 şi au fost finalizate, în acelaşi an, la 29 august, după cum atestă pisania deasupra intrării în biserică, în limba slavonă. După cum atestă o inscripţie din naos, pictată deasupra uşii, în anul 1541 a fost refăcută parţial pictura interioară a bisericii. Cu acest prilej, Ana, fiica lui Arbore cel bătrân, a poruncit meşterului Dragoș, fiul preotului Coman din Iaşi, să zugrăvească şi pereţii exteriori. Dragoş, fiul lui Coman, a fost unul dintre cei mai talentaţi pictori ai vremii (despre el, reputatul istoric de artă belgian, Paul Philipot, afirmă că este cel mai de seamă pictor al Europei răsăritene din veacul al XVI-lea). Originar din Iaşi, Dragoș a descifrat tainele meşteşugului său într-un atelier local de pictură. Învăţătura şi-a completat-o, după procedeele epocii, prin călătorii în importante centre artistice europene. Înzestrat cu harul picturii, beneficiind de o pregătire complexă, temeinică, Dragoş Coman se afla în plină putere creatoare când a primit de la Ana, nepoata ctitorului, comanda înfrumuseţării monumentului din Arbore, munca fiindu-i răsplătită cu 20 de zloţi. Frescele lui Dragoş Coman au acoperit registrele superioare ale interiorului. În exterior a pictat în întregime peretele vestic şi, parţial, celelalte faţade. Scenele pe care le-a realizat sunt de o rară frumuseţe. Personajele cu siluete elegante, suple, se detaşează pe fundaluri tratate arhitectural. Paleta cromatică este pură, luminoasă, dominată de albastrul intens, ocrul auriu de galben, brun, violaceu. Desenul este exact, precis, dovedind o mână sigură, formată. De o mare frumuseţe sunt cele două tablouri votive, în care ctitorii, Luca Arbore şi familia sa, sunt prezentaţi în fastuoase haine de ceremonie.
Picturile de la Arbore, datorate lui Dragoş Coman, degajă un sentiment de adâncă seninătate, de optimism, o impresie de intimă, învăluitoare muzicalitate, ele constituind o comoară de preţ a tezaurului românesc de artă medievală.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – UNESCO – a inclus Biserica din satul Arbore, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, Voroneț și Sucevița) pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
