Anul 1555. Apare prima ediție a Profețiilor lui M. Michel Nostradamus, cu primele 353 de versete. Nostradamus (1503-1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării „Les Propheties”, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Unul dintre cercetătorii cei mai renumiţi ai operei și vieții lui Nostradamus este românul Vlaicu Ionescu.
Anul 1646. La Iași este tipărită „Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti şi de la alte giudeţe” (sau Pravila lui Vasile Lupu), primul cod de legi tipărit în limba româna (şi unul dintre primele coduri de legi apărute într-o limbă naţională din Europa).Ea a văzut lumina tiparului la Mănăstirea Trei Ierarhi.
Anul 1848. S-a desfăşurat Adunarea românilor din comitatul Caraş, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia Bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana. La ea au participat reprezentanţi ai Moldovei şi Munteniei.
Anul 1955. La Paris s-a stins din viaţă marele compozitor român George Enescu. George Enescu (1881-1955) este considerat cel mai important muzician român. Debutul, în calitate de compozitor, îl face în ziua de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică „Poema Română, op. 1”. Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare…”. Stilul componistic al lui George Enescu este greu de definit, oscilând între stilul romantic monumental al lui Richard Wagner (în „Simfonia Nr. 1”), influențele muzicii franceze, tendințele neo-baroce (în „Suita orchestrală Nr. 2”) și exprimarea modernă cu totul personală din muzica de cameră, opera „Oedip” sau „Simfonia de Cameră”. Influența folclorului românesc este evidentă în cele două „Rapsodii Române”, „Sonata pentru vioară”.
Celebritatea internațională a lui George Enescu se datorează în special „Rapsodiei Române Nr. 1”. La Bucureşti se desfăşoară cu regularitate Festivalul Internaţional „George Enescu”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com