Anul 1563. În Moldova ia sfârșit domnia lui Despot Vodă, de fapt Ioan Iacob Heraclid sau Iacob Eraclide. De origine greacă, Ioan Iacob Heraclid s-a născut în anul 1511 pe insula Samos, unde tatăl său era marinar, a dus o viață aventuroasă a urcat pe tronul Moldovei în data de 18 noiembrie 1561. Cult, inteligent, plin de farmec, ambiţios, foarte adaptabil, „atât de subtil şi încă mai alunecos, dacă pot spune astfel, ca un şarpe”, lipsit de scrupule, spadasin, ucigaş, îndrăzneţ, dar şi laş, bun sau crud, după împrejurări, într-un cuvânt un adevărat om al Renaşterii din secolul XVI, Despot vodă a fost un domn cu totul singular, unic în felul său, pe tronul Bogdăneştilor, de care, pentru întâia oară în istoria Moldovei, nu îl lega în realitate nici un fel de relaţie de rudenie, iar aşa-zisa sa înrudire cu doamna Ruxandra a lui Alexandru Lăpușneanu pe linia „despoţilor” sârbi, pe care o pretindea el, pe lângă că era falsă, nu justifica în Ţările Române dreptul la tron, deoarece aici dinastiile străine nu aveau în Evul Mediu nici un astfel de drept. Urcarea în scaunul domnesc a străinului Despot vodă a dat o lovitură serioasă principiului succesiunii după „osul domnesc” în Moldova, deschizând aici cale pretendenţilor de tot felul, care, cel mai adesea sub titlul de „despoţi”. A murit omorât de lovitura buzduganului hatmanului Ștefan Tomșa, la 5 noiembrie, 1563, după care capul i-a fost împăiat și trimis la Constantinopol. Viața, activitatea și istoria și faptele lui Despot-Vodă sunt, pe larg descrise în drama lui Vasile Alecsandri „Despot Vodă”.
Anul 1880. S-a născut, la Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată „Povestiri”, „Dureri înăbuşite”, „Crâşma lui Moş Precu” şi „Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Iorga să numească acel an „Anul Sadoveanu”. În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând „Povestiri de seară”, „Genoveva de Brabant”, broşura „Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”.
Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926. A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura – „Creanga de aur”, „Zodia Cancerului”, „Fraţii Jderi”, „Hanul Ancuţei”. După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. A decedat în ziua de 19 octombrie 1961.
Anul 1953. La Kiev a fost pus în funcţiune primul pod sudat din lume peste râul Nipru. Autorul proiectului a fost savantul ucrainean Evghen Paton, numele căruia în poartă această construcţie. Evghen Paton a organizat în anul 1934 Institutul de sudare electrică. Anume la acest institut a fost lansată ideea construirii unui pod prin sudare. Construcţia noului pod cu aplicarea tehnologiei sudării a început în anul 1940, lucrările fiind întrerupte din cauza războiului. În primii ani postbelici a fost elaborat un nou proiect al podului, construcţia căruia a început în 1950. Podul a fost deschis la 5 octombrie 1953, la trei luni după moartea lui Evghen Paton. Podul „Paton” – cartea de vizite a Kievului – este unul dintre cele mai mari în Europa. El are o lungime de 1.543 metri şi o lăţime de 21 metri.
Anul 1956. A decedat Maria Filotti, fostă directoare de teatru şi una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX. Maria Filotti s-a născut la 9 octombrie 1883 în comuna Batogu, de lângă Brăila. Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică. La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut „În lumea mare» de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din „Fântâna Blanduziei», într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În aprilie 1907 a fost chemată la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din «Răzvan și Vidra» de Bogdan Petriceicu Haşdeu. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, «din când în când … câte un om adevărat». Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică Bucureşti.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com