Anul 1716. Domnul muntean Ştefan Cantacuzino fost ucis la Constantinopol, împreună cu tatăl său, stolnicul Constantin. Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino. Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist educat în Italia. Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, soția lui Constantin Brâncoveanu. Corpurile le-au fost aruncate în mare, iar capetele au fost umplute cu bumbac și trimise la Adrianopol, unde au fost prezentate vizirului Gin-Ali. Ștefan Cantacuzino a fost domnul Țării Românești din aprilie 1714 până la 21 ianuarie 1716, fiind ultimul conducător pământean al țării înainte de instituirea domniilor fanariote.
În timpul domniei lui a început războiul între turci și creștinii europeni conduși de principele Eugeniu de Savoia. Ștefan a luat partea nemților habsburgici, comunicându-i lui Steinville știri despre stadiul pregătirilor de război ale Porții. Ștefan a fost mazilit și ridicat din București de un capugiu, trimis de Poartă. Ambasadorul englez la Constantinopol scria deja la 9 ianuarie către secretarul de stat că mazilirea are ca motiv gelozia marelui vizir, iar Ștefan era înlocuit cu Mavrocordat pentru că Poarta avea mai multă încredere în acesta din urmă, iar familia sa din Constantinopol era chezășie.
Anul 1875. S-a născut în oraşul german Lubeck, într-o familie înstărită, scriitorul Thomas Mann, autorul capodoperelor literare „Muntele vrăjit”, „Casa Buddenbrooks”, „Iosif şi fraţii săi”. Paul Thomas Mann (1875-1955) a fost unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1929 (argumentul principal fiind romanul „Casa Buddenbrook”). Thomas Mann a fost nevoit să părăsească Germania după ce naziştii îl pun intr-un con de umbră, îi confiscă averea şi îi anulează toate titlurile. S-a stabilit o vreme în Franţa, apoi în Elveţia, pentru ca apoi să ajungă în Statele Unite. La 12 august 1955 a încetat din viaţă la Zurich.
Anul 1883. A încetat din viaţă compozitorul şi dirijorul român Ciprian Porumbescu. A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt „Balada pentru vioara si orchestra” op. 29, opereta „Crai Nou”, pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Braşov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883). Ciprian Porumbescu a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, a cărui muzică este astăzi în Albania imnul național. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României – „Trei culori”. Ciprian Porumbescu s-a stins din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoza. La Cernăuţi, unde şi-a făcut studiile, este o placă comemorativă „Ciprian Porumbescu”, numele lui îl poartă şi o stradă din suburbia Horecea.
Anul 1944. În cadrul celui de-al Doilea Război Mondial a început Bătălia Normandiei, cu debarcarea a 155.000 de trupe aliate pe plajele din Normandia în Franța. Ea a fost purtată în 1944 între forțele germane și forțele Aliaților ca parte a celui de-al Doilea Război Mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie – 19 august 1944, când Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Faza inițială a Operațiunii Overlord a purtat numele de cod Operațiunea Neptun. În faza inițială a invaziei, aliații au trebuit să pună ferm piciorul pe continent, obiectiv îndeplinit între 6 – 30 iunie.
L a 6 iunie în Ucraina este marcată Ziua jurnalistului. Sărbătoarea a fost instituită prin decretul Preşedintelui Ucrainei din 25 mai 1994. Anume la 6 iunie 1992 Uniunea Jurnaliştilor din Ucraina a fost primită în componenţa Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor – cea mai mare organizaţie profesională a reprezentanţilor mass-media din lume.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com