La 6 martie 1486 a avut loc Bătălia de la Șcheia între oastea domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, și cea turcească.
Expediția otomană a avut drept scop punerea pe tronul Moldovei, în locul lui Ștefan cel Mare, pe Hroiot, fiul lui Petru Aron. Armata turcă condusă de paşa Bali bey Malkocioglu a pătruns pe teritoriul Moldovei, în timp ce Ştefan cel Mare se afla în Polonia. Turcii au ajuns până în apropiere de Suceava, bătălia cu moldovenii domnitorului întors în grabă în ţară având loc la Şcheia.
În primăvara anului 1486, Ştefan cel Mare s-a confruntat cu o situaţie deosebit de dificilă. Oastea otomană a intrat, în luna februarie, în Moldova, ceea ce reprezenta o situaţie neobişnuită, deoarece otomanii nu luptau din toamnă până în primăvară. Otomanii au trecut Dunărea pe la Isaccea, la 19 februarie 1486, iar peste câteva zile au trecut Prutul. Alături de oştile muntene, ele au înaintat spre Siret, îndreptându-se spre Suceava. Oastea inamică a înaintat pe valea Siretului, iar Ştefan i-a ieşit înainte cu o parte dintre curteni la Şcheia (Bulgari), localitate situată la circa 25 kilometri la nord de Roman.
Lupta a fost dificilă, iar Ștefan cel Mare a fost învins în prima fază. Domnitorul a căzut de pe cal și a rămas mai multe ceasuri printre cadavre și răniți, iar Hroiot a fost proclamat domn de ai săi sub numele de Petru. Salvarea i-a venit de la doi boieri. Unul dintre ei a fost aprodul Purice; acesta, conform unei legende foarte cunoscute, l-a recunoscut și i-a oferit calul său. Pentru fapta de arme, el a fost înnobilat, familia sa, Movilă, devenind, în secolul următor, foarte puternică. Din rândul ei au provenit domni importanți ai Moldovei (Ieremia, Constantin, Simion și Moise) și cărturari renumiți, cum ar fi mitropolitul Petru Movilă.
Un al doilea boier, căruia Ștefan i-a datorat, în parte, victoria este Pântece. Potrivit izvoarelor, Pântece ar fi stăruit pe lângă recentul domn proclamat, Petru, să iasă din zona bătăliei, el fiind deja învingător. Folosindu-se de aceasta, Ștefan l-a capturat pe Hroiot și i-a tăiat capul. Cei doi boieri ai lui Ştefan, Purice şi Pântece, au schimbat situaţia, recuperarea domnului şi uciderea pretendentului a dus la mobilizarea trupelor şi la victoria moldovenilor.
Învingător în cele din urmă, Ştefan cel Mare a tras învăţămintele de rigoare din lunga campanie antiotomană, procedând la o revizuire a liniei politice externe. Bătălia de la Şcheia a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova şi Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan cel Mare pentru înlăturarea suzeranităţii Porţii.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com