La 7 martie 321, împăratul Constantin cel Mare decretează ziua Soarelui (duminica), zi de odihnă în Imperiul Roman. Silvestru, episcopul Romei pe timpul domniei lui Constantin cel Mare, schimbă numele primei zile a săptămânii – ziua Soarelui (Dies Solis), numind-o „Ziua Domnului”. În anul 386 Sinodul din Aquilea recunoaște schimbarea oficială a zilei Soarelui în „Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica). Ieronim din Betleem, în anul 400, scria: „Dacă ziua întâi e numită ziua soarelui de către păgâni, noi o admitem ca atare cu voie bună, fiindcă în această zi a apărut lumina și a răsărit Soarele neprihănirii noastre”. În Europa și America Latină este considerată a șaptea zi a săptămânii, în timp ce în Statele Unite, Brazilia, Biserica Ortodoxă Română și în Biserica Catolică este considerată prima zi a săptămânii. În tradiția creștină, este o zi în care nu se lucrează și se participă la Sfânta Liturghie, zi dedicată propriei familii și celor bolnavi și suferinzi. În România, duminica a devenit zi liberă în 1925, prin adoptarea Legii repausului duminical și în sărbătorile legale.
(V.K.) „Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com