Anul 1330. A avut loc lupta de la Posada (probabil în Banatul de Severin) în urma căreia Ţara Românească devine independentă. Oastea lui Basarab I (1310-1352), care urmărea armata maghiară condusă de regele Carol Robert de Anjou, al Ungariei, aflată în retragere, a surprins-o în munţi, în ţinutul dintre Dunăre şi Mehadia, de-a lungul culoarului Timiş-Cerna, într-o trecătoare foarte îngustă şi a înfrânt-o pricinuindu-i pierderi grele, însăşi viaţa regelui Ungariei fiind primejduită. Victoria de la Posada a condus la independenţa voievodatului Munteniei.
Anul 1872. A murit Alexandru Hâjdeu (Haşdeu), cărturar şi scriitor, tatăl scriitorului Bogdan Petriceicu-Haşdeu, militant pentru cauza românilor basarabeni, membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866. Alexandru Hâjdeu s-a născut la 30 noiembrie 1811 în satul Miziurineţ, regiunea Ternopil, azi în Ucraina, ulterior familia s-a statornicit la moşia strămoşească de la Cristineşti, judeţul Hotin. Şi-a făcut studiile la pensionul pentru copii de nobili de pe lângă Seminarul teologic din Chişinău (1822-1828), apoi la facultatea de drept a Universităţii din Harkiv (1829-1832). După propriile mărturisiri, a audiat cursuri şi la universităţile din Munchen şi Haidelberg. În anii 1836-1840 a fost efor al şcolii judeţene şi al celei lancasteriene din Hotin, străduindu-se să extindă cercul disciplinelor predate în şcoală, să îmbunătăţească condiţiile pentru desfăşurarea procesului instructiv. Aici a rostit renumitele sale discursuri „Amintire despre vechea glorie a Moldovei” (1937) şi „Suvenire de cele trecute, idee de cele de faţă şi arătare de cele viitoare ale Moldovei” (1840). Ulterior a predat limba şi literatura rusă, logica, statistica şi alte discipline la gimnaziile din Vinniţa (1840-1842) şi Kameneţ-Podilski (1842-1843). În anul 1843 abandonează învăţământul, practicând până la finele vieţii sale, avocatura. A tradus şi a publicat în revistele ruse „Vestnik Evropî”, „Telescop” şi „Molva” o serie de cântece populare moldoveneşti şi valahe, însoţindu-le cu bogate comentarii de ordin istorico-literar şi etnografic. Lui îi aparţine prioritatea în propagarea folclorului moldovenesc în presa rusă. O sursă valoroasă referitoare la viaţa spirituală din Basarabia anilor 20-30 ai secolului al XIX-lea prezintă lucrarea „Literaţii basarabeni” (1835), care conţine informaţii inedite sau puţin cunoscute despre C. Stamati, A. Donici, la. Ghinculov (I. Hâncu) şi alţi autori, precum şi succinte caracterizări ale scrierilor lor. Erudiţia enciclopedică şi interesele ştiinţifice variate ale lui A. Hâjdeu i-au permis iui C. Stamati să-l considere drept „un alt Cantemir”. La 23 aprilie 1866 a fost desemnat ca membru fondator al Academiei Române, ulterior, în 1869, fiind ales membru de onoare.
Anul 1986. A murit renumita soprană română
S-a născut la Vulcan, în 1926 și era strănepoata preotului Vasile Lucaciu, rămas în istorie pentru contribuţia sa la Unirea din 1918 şi supranumit „Leul din Siseşti”. Când a auzit vocea hunedorencei, o comisie specială de depistare a talentelor a dus-o din Valea Jiului la Bucureşti. Teodora Lucaciu a absolvit Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la clasa de operă, cu media 10 la toate disciplinele.
După absolvire, s-a angajat prim-solistă la Opera Română din Bucureţti. A cântat şi la Opera din Timişoara. A avut şansa integrării într-un mediu cultural în care se regăseau nume ca Cella Delavrancea, Tudor Arghezi, Corneliu Baba, Geo Bogza, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu şi Arta Florescu. Turneele în străinătate au făcut ca numele Teodorei Lucaciu să fie pomenit adesea în presa internaţională de specialitate. În 1977, directorul Conservatorului Naţional „Bustastamente Celli” din Machala, Edgar Palacios, a invitat-o pe româncă să concerteze în Ecuador, la Loja. De atunci, soprana n-a mai apărut niciodată pe o scenă din patria ei. Vizita Bucureştiul în fiecare an, dar numai pentru câteva săptămâni. S-a stabilit la Machala, capitala provinciei El Oro, unde a înfiinţat Institutul de Muzică „W.A. Mozart”, şi a predat aici lecţii de canto, pian şi istoria muzicii. Teodora Lucaciu a murit în 1986, la nouă ani după ce a părăsit România şi la câteva minute după ce a coborât de pe scenă. Un infarct i-a pus capăt vieţii cu nouă zile înainte de-a împlini 60 de ani. Ministerul Culturii din Ecuador a decis ca Institutul de Muzică înfiinţat de românca din Valea Jiului să poarte numele celebrei soprane, în amintirea a tot ce a însemnat pentru cultură artista hunedoreană.
Anul 1989. A căzut Zidul Berlinului – zid-frontieră şi unul din simbolurile „războiului rece”, care a împărţit Germania în două. Construcţia Zidului Berlinului a început noaptea la 13 august 1961, el devenind frontieră între Berlinul de Vest şi Berlinul de Est. Construcţia şi reutilarea zidului a durat din 1962 şi până în 1975, el având o lungime de 155 de kilometri. Reunirea celor două Germanii a avut loc la 3 octombrie 1990.
Anul 1995. Ucraina a devenit a 37-ea ţară-membră a Consiliului Europei. Devenind membră a Consiliului Europei, Ucraina şi-a asumat mai multe angajamente în domeniul reformării legislaţiei în vigoare în baza normelor şi standardelor CE.
La 9 noiembrie în Ucraina este marcată Ziua scrisului şi limbii ucrainene. Sărbătoarea a fost instituită prin decretul prezidenţial din 6 noiembrie 1997. Este sărbătorită la 9 noiembrie, în ziua de pomenire a Cuviosului Nestor-Cronicarul. Cronicarul Nestor a fost călugăr la Lavra Pecerska din Kiev, primul scriitor din Rusia Kieveană, continuator al scrisului slav întemeiat de Chiril şi Metodiu. El a descris vieţile cnejilor Boris şi Gleb, Teodosie de la Lavra Pecerska. Cronicarul Nestor, conform tradiţiei, este considerat unul dintre autorii scrierii „Povestea anilor trecuţi”. Prin ea cronicarul Nestor a introdus istoria Rusiei Kievene în albia istoriei mondiale.
Limba ucraineană ţine de grupa limbilor slave a familiei de limbi indo-europene. În prezent ea este vorbită de 40-45 de milioane de persoane, majoritatea lor fiind din Ucraina.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com