Cu 250 de ani în urmă, în satul Cerlena Mare a fost „descoperit” izvorul științei de carte – a fost deschisă școala. Este cea mai veche școală românească din regiunea Cernăuți. De atunci și până în prezent au absorbit această lumină circa 17 mii de fii și fiice ale satului.
La 27 septembrie, la Liceul din Cerlena, CT Vancicăuți, a fost o sărbătoare deosebită – marcarea jubileului de 250 de ani al acestei instituții de învățământ. Ea a apărut când Țara de Sus a Moldovei nu era încă împărțită: Imperiul Austriac se pregătea să rupă din trupul Moldovei ținutul pe care el l-a numit Bucovina. Iar ținutul Hotinului din care făcea parte și satul Cerlena Mare era sub administrație turcească. Peste 38 de ani el urma să fie ocupat de un alt Imperiu – Imperiul Rus – și se va numi nordul Basarabiei. După cum a afirmat adjunctul directorului Liceului, profesoara de istorie Ludmila Breabin, potrivit recensământului lui Rumeanțev, la acea vreme în Cerlena Mare erau trei învățători, ei fiind scutiți de impozite. Înainte de anul 1774, anul de deschidere a școlii, a fost ridicată biserica din sat și școala urma să activeze pe lingă biserică. Învățământul se desfășura într-o casă privată.
La ora actuală, potrivit directorului Valeriu Priscu, la Liceul din Cerlena învață 195 de elevi și activează 22 de cadre didactice. Înainte de festivitate fostul director Victor Leah, pe timpul căruia instituția de învățământ din Cerlena a devenit de gradele I-III, și actualul director, Valeriu Priscu, s-au apucat să calculeze câți copii din sat au absolvit școala în decursul acestor două secole și jumătate și au ajuns la cifra de circa 17 mii.
La festivitate au fost invitați conducătorii CT Vancicăuți și ai instituțiilor de învățământ din Comunitate, reprezentanți ai Institutului regional de perfecționare a cadrelor didactice, reprezentantul Consulatului General al României la Cernăuți, Nicolae Dan Constantin, sponsorii fideli ai Liceului Valentin Focșa, întreprinzător local, și Ștefan Gligor, vestit conducător agricol din Vancicăuți și Stroiești, profesorii veterani. La sărbătoare a fost invitată fanfara satului Cerlena, care a creat o atmosferă înălțătoare. Înainte de sosirea oaspeților și momentul festiv, elevii din clasele superioare au încins o horă. S-au prins în horă și directorul liceului, Valeriu Priscu, și adjunctul directorului, Ludmila Breabin. Pe parcursul festivității elevii de la Liceul din Cerlena au cântat și au dansat cu mare drag pentru oaspeți.
În documentul de unde pornește numărătoarea anilor Școlii din Cerlena, datat la 1774, se amintește de trei învățători, care au aprins lumina cărții în acest sat de lângă râulețul Cerlena, afluent al Prutului. În decursul anilor, deceniilor, secolelor numărul cadrelor didactice s-a schimbat în dependență de numărul elevilor, dar și de conținutul programei de învățământ. Locuitorii din Cerlena au un mare respect față de învățători și profesori, dar mai ales față de veteranii învățământului public. Doamna Lilia Procopii afirmă că 50 de ani din viață i-a petrecut în școala natală – mai întâi ca elevă, apoi ca profesoară de limba și literatura română.
–Când m-am întors la școală ca tânăr specialist după absolvirea Universității din Cernăuți, majoritatea pedagogilor erau foștii mei profesori, își amintește doamna Lilia. M-au susținut și m-au îndrumat la primii mei pași în activitatea pedagogică și pentru aceasta le sunt foarte recunoscătoare. La fel am procedat, când peste ani am devenit și eu îndrumătoare pentru tinerii pedagogi.
Fostul director Victor Leah, profesor de fizică, de asemenea, a trudit mulți ani pentru prosperarea școlii, ba chiar și a satului, doar după ce a transmis ștafeta de lider unui pedagog mai tânăr, lui Valeriu Priscu, actualul director, a fost câțiva ani și primar de Cerlena.
Câțiva ani a condus Școala din Cerlena activistul public Vladimir Foloșnea. Luând cuvântul la festivitatea consacrată jubileului Liceului din Cerlena, el a recunoscut:
–Cei câțiva ani petrecuți la Cerlena, în mijlocul minunatului colectiv pedagogic de aici îi consider cei mai frumoși ani din viața mea. A fost și este un colectiv unit, care creează o atmosferă benefică în școală. O țin bine minte ca elevă pe doamna Ludmila Breabin, în prezent adjunctul directorului și profesoară de istorie, care asculta cu mare atenție relatările mele despre istoria ținutului natal. Mă bucură faptul că doamna Ludmila adună date despre istoria Cerlenei.
Pentru muzeul satului și al școlii din Cerlena domnul Vladimir Foloșnea a dăruit câteva monede străvechi și un vârf de suliță, menționând că aceste meleaguri mai tăinuiesc diferite mărturii materiale încă de pe timpul geto-dacilor.
Doamna Ludmila Breabin ne-a relatat că odată, cu mai mulți ani în urmă, Școala din Cerlena a fost vizitată de regretatul poet Mircea Lutic, un bun cunoscător al istoriei ținutului nostru.
–El mi-a explicat de unde, posibil, să provină denumirea satului nostru. O versiune poate fi de la cenușa neagră ce rămânea în urma incendiilor. Or, Cerlena a fost deseori incendiată de turci, care năvăleau asupra Moldovei de cândva, ținând calea spre cetatea Hotinului. El a mai spus că „cerlena” poate să însemne și „culoarea împărătească” și aceste cuvinte mi s-au întipărit în memorie, a accentuat doamna Ludmila Breabin.
Școala deschide în fața fiecărui om ușa în împărăția cunoștințelor și a frumosului, lucru pe care îl face de un sfert de mileniu Liceul din Cerlena. În aceste zile deosebite pentru Liceul din Cerlena pe adresa lui a sosit un mesaj din partea absolventului din promoția anului 1961, Nicolae Priscu: „Acum 63 de ani am plecat din acest local drag mie – școala din satul natal, unde revin cu mare drag și dor. Aici am învățat a scrie, a citi, a fi Om, a-l ajuta pe aproapele. Mi-am continuat studiile la Institutul de Medicină din Chișinău, dar întotdeauna am purtat cu mine Lecția – de a-i ajuta pe oameni, lecție care se învață aici, la școala din cel mai pitoresc loc de pe pământ – Cerlena”.
Oaspetele de onoare, Ștefan Gligor, a dăruit Liceului din Cerlena portretul genialului savant Albert Einstein, subliniind că el aprecia foarte mult însemnătatea științei de carte. Să ne amintim de constatarea lui proverbială: „Învăţarea trebuie să fie percepută ca cel mai de preţ dar, nu ca o obligaţie”.
Sărbătoarea s-a încheiat cu interpretarea imnului Liceului din Cerlena, compus cu ani în urmă de profesoara de română, veterana muncii pedagogice, Lilia Procopii, împreună cu soțul ei.
Satul Cerlena Mare trebuie să aibă și un viitor mare. Iar acest viitor se făurește în școală.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com