Multe pagini negre sunt în istoria noastră, pagini citite cu greu, dar până la urmă citite de noi toţi. Te îngrozeşti aflându-le conţinutul, aflând adevărul, crudul, nemilosul adevăr despre cei care şi-au pierdut viaţa – cel mai mare dar, dat omului de Bunul Dumnezeu. Poetul nostru bucovinean Grigore Bostan scria:
La Fântâna Albă se închină
Pietrelor şi umedei ţărâni
Dulcea şi amara Bucovină
Cu tot neamul
nostru de români…
Ziua iar dădeau în floare merii
Peste noapte floarea împietrea.
Adia a iarnă de Siberii
Luna nouă muguri secera.
Au ieşit bărbaţii să-şi adune
Primăvara toată la un loc
Floarea scuturată-de cărbune
Le-a cernit cununile de foc…
Au trecut 75 de ani de la 1 aprilie 1941, când în Poiana Varniţa, din apropierea localităţii Fântâna Albă, grănicerii sovietici au împuşcat oameni paşnici, care cu icoane şi prapuri bisericeşti se îndreptau spre graniţă pentru a trece la fraţii lor în România. A devenit o tradiţie ca rudele celor ce au căzut aici, oameni de bună credinţă, reprezentanţi ai puterii locale, ai organizaţiilor publice să vină la 1 aprilie la Varniţa, unde prin sârguinţa conducătorilor raionului cu câţiva ani în urmă a fost înălţat un complex memorial.
A venit multă lume şi de data aceasta… Erau, cred, că şi sufletele celor ce au rămas să doarmă aici, în mijlocul brazilor, stejarilor, fagilor din pădurea Varniţa. Stareţul mănăstirii Putna, ÎPS Melchisedec Velnic, împreună cu un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire a tuturor martirilor, care zac în această pădure, amintind încă o dată că toți cei care s-au jertfit aici sunt martiri, să-i cinstim este o datorie. A uita de ei este un păcat, a uita de ei e ca și cum a uita mama și tata, a nu mai veni aici înseamnă a-ți uita rădăcinile, și vai de cei care nu mai pun o lumânare în memoria celor care s-au dus în lumea umbrelor…
Ştie ce înseamnă durerea pierderii oamenilor scumpi şi preşedintele Consiliului Regional, domnul Ion Muntean, prezent la mitingul de doliu de la 1 aprilie. După slujba de pomenire delegaţiile oficiale, oaspeţii şi românii de pretutindeni au depus coroane şi jerbe de flori la Monumentul de la Fântâna Albă, apoi rând pe rând, au fost transmise mesaje de compasiune şi gânduri frumoase la adresa românilor şi ucrainenilor, care nu-şi uită trecutul, istoria şi neamul. Pe lângă intelectualitatea bucovineană, profesori, studenţi şi elevi, lideri ai societăţilor culturale româneşti din regiunile Cernăuţi şi Transcarpatia, reprezentanţi mass-media din Ucraina şi România, au fost prezenţi la evenimentul de comemorare şi o delegaţie reprezentativă din partea statului român în frunte cu domnul ministru Dan Stoenescu, ministru delegat pentru relaţiile cu românii de pretutindeni, consilierii dumnealui Radu Cosma şi Valentin Raducanu, senatorul român Viorel Badea, alţi reprezentanţi ai autorităţilor române, precum şi reprezentanţi ai Consulatului General al României la Cernăuţi în frunte cu doamna Consul General Eleonora Moldovan, şi alţii.
Unii consideră că e timpul să iertăm, să nu mai vorbim de aceste evenimente tragice. Cred că rudele celor ce zac aici, la Varniţa, au iertat, însă, n-au uitat, nu au dreptul să uite, şi noi la fel. Uitarea ar însemna să nu meargă, să nu mergem cu o lumânare, cu o floare măcar la 1 aprilie la mormintele de aici, mormintele celor scumpi şi dragi, care îşi dorm somnul de veci la umbră, în pădurea Varniţa. Aceasta nu se uită…