Arcadie SUCEVEANU
GRÂUL CEL MARE
Copile ce treci prin ţara luminii
Cu pleoape aprinse de rouă în zori,
Coboară din slavă şi bucură crinii
şi-n rugul ierbii suflă cu nori.
Aprinde-ţi în suflet cuvântul cel mare,
Gândul potriveşte-ţi-l după o stea,
Căci frunza te-aprinde, ceasul te moare,
Plopul te scutură fără să vrea.
Degeaba ţi-e nimbul în formă de liră,
De nu eşti bolnav de floarea de tei,
De n-auzi părinţii din grâu cum respiră
şi grâul nu-l ştii pe de rost, ca şi ei.
Aruncă gloria — ierbii pe frunte,
Lasă-ţi din glorie-atât cât să zbori,
Căci ochii-ţi sunt două iluzii pierdute
şi-afară Septembrie seceră flori.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com