Mircea LUTIC
ZBOR PE METAFORE
Când scriu în graiul meu de mir, româneşte,
O aură de paradis mă străbate,
Sângele prin minuni de basm rătăceşte
Şi versu-mi în palpitul inimii bate.
Ca într-o visare, lumina-n mine creşte,
Străflăcărind cu mii şi mii de carate.
Eu zbor pe metafore, nepământeşte,
Şi-un noian de vedenii împrourate
Mereu, fără cunten, în mine roieşte.
Cerurile se-nstelează cu ciocârlii –
Întrupări de-azur strecurat, matinale –
Ce traduc în triluri poeme natale.
Sfânt, graiul meu are olmuri de veşnicii
Şi-n el Domnu-şi toarce splendorile Sale.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com