Dorință
Dar e fagul ca și mine
Prin păduri bucovinene,
Înfrunzește din tristețe,
Cade frunza în poeme.
Cu ce sfat să mă apropii?
Cu ce gând mă rătăcește
Râul, piatra și pădurea
Și ce taină ne unește?
Și ce fir îmi leagă pieptul
Până unde-i rădăcina –
De prin lume de departe,
Tot acolo-i Bucovina.
Doar acolo să m-acopăr
Cu un vis, cu o tăcere
Și să-mi fie faclă fagul,
O lumină de-nviere.
Să-mi repete graiul, chipul
Peste ani și peste vreme,
Într-o umbră, într-o urmă
Ce-am lăsat-o în poeme.