Femeia care adoră, femeia care a trăit o dragoste ce i-a dat aripi să zboare peste mări și țări, urmându-l pe iubitul său la o distanță de 12 mii de kilometri de Ucraina – țara în care s-a născut și unde și-a lăsat în prag părinții cu ochii înlăcrimați. Femeia care în ciuda tuturor dificultăților ce i-au apărut în cale și-a făcut un nume în Ecuador și în această lume dură a știut să păstreze în suflet cele mai nobile sentimente umane, dar mai ales iubirea. 12 ani de activitate artistică de mare succes în Ecuador, turnee și concerte prin Europa și America Latină, călătorii în mai multe țări de pe glob, între care cele mai adorate rămân SUA, un repertoriu foarte bogat, de la hiturile muzicii ușoare mondiale, piese clasice până la cele mai fierbinți melodii latino-americane, onoarea de a interpreta imnul echipei de fotbal Barcelona, un public fidel și recunoscător de diferite vârste, dar mai ales dorul – un dor imens de casă și de scumpii săi părinți… Aceasta este lada cu realizări și amintiri, pe care mi-a întredeschis-o zilele acestea Prima muzicii din Ecuador, Luciana Hacman, născută, la Cernăuți, unde a prezentat un recital dedicat Zilei Îndrăgostiților la Filarmonica de Stat din Cernăuți, acompaniată fiind de Orchestra Simfonică a lui Iosif Sozanski. Bucovineanca Luciana Hacman, vedeta muzicii din Ecuador, a acordat în ajun un interviu exclusiv pentru Radio Ucraina.
Frumoși și buni ca Sfinții sunt și părinții Lucianei.
– Dorul de ei și lacrimile recunoștinței sunt forța care mă determină în fiecare an să parcurg 12 mii de kilometri ca să-mi îmbrățișez cele mai scumpe ființe – Mama și Tata. Părinții mei, într-adevăr, sunt foarte talentați. Tata, Nicolae Hacman, artist emerit al Ucrainei, un virtuos violonist, pedagog, dirijor de orchestră. Mama, Lidia Hacman – o talentată cântăreață de operă, un pedagog de excepție la Colegiul de muzică din Cernăuți, cu o voce puternică și frumoasă. Deci, mi-a fost destul de greu să urmez calea artistică a părinților mei, pentru că standardele muzicale în familia noastră au fost întotdeauna foarte înalte. Dacă mă apucam de vreun proiect, trebuia să-l realizez în proporție de sută la sută, nici un fel de facilități sau scuze. Dar, această capacitate însușită de la părinți m-a ajutat apoi în Ecuador, când a trebuit să încep totul de la zero, munceam foarte mult, dormeam puțin, învățam spaniola și cântam, muzica îmi dădea puteri să rezist la alt capăt de lume, unde nu cunoșteam pe nimeni, într-o țară cu tradiții și cultură absolut deosebită de cea din Ucraina. Muzica și iubirea au fost forțele care m-au ajutat să devin peste câțiva ani vedetă în Ecuador.
Mă mândresc nespus de mult cu familia mea. Sunt mândră de bunicii care au educat 5 copii și fiecare dintre ei a obținut succese în direcția pe care și-a ales-o. Pe lângă faptul că sunt profesioniști de înaltă educație, fiecare în sfera lui, frații și surorile tatălui meu sunt de o cumsecădenie și modestie deosebită. Port cu mândrie numele familiei mele Hacman, ador serile petrecute împreună, pline de umor și inteligență, savurez fiecare clipă trăită alături de marea mea familie Hacman.
Din fragedă copilărie, Luciana Hacman, a sorbit cu nesaț din cultura și experiența muzicală a părinților săi. Până a ajunge la salsa sau bolero, artista a interpretat muzică populară românească, ucraineană și poloneză, partituri din operele clasicilor mondiali, muzică ușoară.
– Am început să cânt pe scena profesionistă la vârsta de 9 ani, când am participat la un festival internațional în Polonia cu colectivul de copii al tatălui meu, „Mugurel” se numea. Deci, mi-am început cariera cu melodii populare românești și poloneze, folclor. Chiar am cântat în duet cu un mare talent bucovinean Marian Talaba, acum solist la Opera din Viena. Mă mândresc că l-am avut în copilărie coleg de scenă.
După Colegiul de muzică din Cernăuți, am devenit studentă la Conservatorul din Odesa, Academia Națională de Muzică din Odesa, facultatea de canto clasic, pe care am absolvit-o cu mențiune. Perioada de la Odesa a fost foarte dificilă pentru mine în plan emoțional. Perfecționismul pronunțat mi-a creat multe complexe și la un moment dat mi s-a părut că nu mă pot regăsi acolo. Turneele prin Franța, Germania, Luxemburg cu Orchestra „Plai” condusă de tatăl meu au fost o salvare, o gură de aer proaspăt pentru mine. Apoi am schimbat profesorul de canto și încet-încet mi-am revenit. Datorită bucovinencei noastre, Aliona Kistiniova, am absolvit cu mențiune Conservatorul din Odesa. În ciuda atmosferei încordate, totuși la Odesa am întâlnit marea mea dragoste, care venea din Ecuador și era student la facultatea de canto clasic. Cu el am plecat în Ecuador, acestui tenor i-am consacrat 10 ani din viață, nu mai suntem împreună, dar am trăit multe momente frumoase alături de fostul meu soț și marea mea dragoste.
A fost foarte greu să-mi reiau viața de la zero la alt capăt de lume, la o distanță de 12 mii kilometri de casă, într-o țară unde nimeni nu te cunoaște, cu mentalitate și cultură absolut diferită, cu o diferență de clasă foarte mare, fără să știi limba, fără să ai relații și experiență. Am muncit foarte mult, dar aceste dificultăți m-au făcut puternică, m-au ajutat să mă realizez în viață și astăzi pot spune fără exagerare că Ecuadorul a devenit a doua mea casă…
În Ecuador acum am mulți prieteni, îi pot numi prieteni adevărați, pentru că m-au ajutat, au fost alături de mine în momentele grele, au suferi cu mine și s-au bucurat sincer de succesele mele. Am avut norocul de la bun început să colaborez cu muzicanți de înaltă calitate și fiu ascultată de unul dintre directorii muzicali cu renume, care mă invita să interpretez partiturile principale. Deoarece în orașul Uaiakili în care ne-am stabilit nu exista un Teatru de Operă, cântam inițial în diverse proiecte de muzică clasică, apoi am creat pe lângă Consulatul Monaco un ansamblu de cameră, unde soliști eram eu și soțul meu. Am lucrat mult cu corul de copii, am realizat și proiecte solo, cântând în duet cu cei mai talentați dintre ei. Mai târziu o adevărată descoperire pentru mine a devenit muzica latino-americană. Am fost invitată într-o trupă care interpreta live cover-versiuni la cele mai renumite hituri mondiale. Datorită acestei trupe mi-am creat un palmares muzical foarte divers, cânt în majoritatea stilurilor, am învățat să interpretez renumita lor Salsa, să știți că mă regăsesc în muzica spaniolă, probabil pentru că în vinele mele curge și sânge românesc.
Luciana Hacman iubește să călătorească, a vizitat asemenea țări europene precum România, Bulgaria, Polonia, Franța, Germania, Luxemburg, Spania, Italia, Belgia, a fost în Statele Unite ale Americii, a concertat în America Latină – Columbia, Venezuela, Mexic, Peru și, bineînțeles, Ecuador
–În Ecuador am avut fericita ocazie să-l cunosc pe Regele Bolero, compozitorul și interpretul Armando Manzanero. Este o mare onoare pentru mine că am cântat în cadrul concertului lui personal, împreună cu fiul său. A fost visul meu să-l văd măcar o dată în viață, de când am început să cânt melodii Bolero. Vă imaginați culmea fericirii să fiu invitată la concertul lui Armando Manzanero acum patru ani. A fost un geniu, un rege al muzicii bolero, spre mare regret a decedat nu demult. Îl admiram, îl admir și acum pentru talentul lui deosebit, pentru că era sufletist, la fiecare concert povestea cu mare drag despre bunica sa din Mexic, despre cultura și tradițiile țării în care s-a născut. Sufletul lui era un ocean de muzică, moartea lui Armando Manzanero este o mare pierdere pentru cultura latino-americană…
Primul concert al Lucianei Hacman în Ucraina, după 12 ani de activitate artistică în Ecuador, a fost dedicat jubileului de 60 de ani al tatălui Nicolae Hacman, artist emerit al Ucrainei. Concertul a avut loc la Filarmonica din Cernăuți și a fost cu siguranță cel mai frumos cadou de ziua lui pentru Tata:
–Tata mă înțelege fără cuvinte…Putem comunica din priviri. În timpul turneelor cu orchestra tatei, muzicanții adeseori spuneau: uite Hacmanii ăștia se înțeleg fără să vorbească, ei discută în tăcere. Sunt fata lui tata, adeseori îl telefonez ca să-i cer sfatul și de fiecare dată tata îmi spune foarte delicat: decizia îți aparține, dar uite eu aș proceda în felul următor… evident că e cel mai bun sfat pe care mi-l poate da iubitul meu tată.
Mama mea este o femeie puternică, de la ea am preluat această putere feminină, care m-a ajutat mult în cariera muzicală. Evident, primul meu profesor de canto a fost mama. Este foarte important să auzi o interpretare corectă din copilărie. Mama are o voce nespus de frumoasă, întotdeauna mă mândream cu mama mea, când elevii sau colegii ei o admirau și spuneau: mama ta e foarte talentată. Pentru o fetiță este extrem de important exemplul mamei.
Luciana Hacman este o personalitate complexă, recunoaște că nu și-a ales până în prezent un anumit stil muzical, pentru că este diversă în toate, dar mai ales în ceea ce privește gusturile estetice, îi plac mai multe genuri muzicale și spune că rămâne a fi acea perfecționistă născută în Ucraina din părinți muzicanți.
–În Ecuador la concertele mele veneau familii întregi, diferite categorii de vârstă, uneori câte trei generații dintr-o familie. Asta pentru că mi-am creat un repertoriu foarte divers și astfel, de la mic la mare, publicul găsea în spectacolele mele ceva aproape de suflet. Succesul meu în America Latină se datorează faptului că întotdeauna am interpretat hituri mondiale care vor fi apreciate o eternitate. Am acordat o atenție aparte muzicii spaniole de suflet, liricii de dragoste, pentru că și eu am ajuns în Ecuador pe aripile iubirii.
În timpul concertelor din februarie 2021, susținute la Filarmonica din Cernăuți, Luciana Hacman a inclus, pe lângă hiturile mondiale în engleză și spaniolă, mai multe piese în limba ucraineană.
–Întotdeauna Ucraina a fost și a rămas patria mea. Este un loc sfânt pentru mine. Aici m-am născut, am crescut, m-am format ca muzicant, ca personalitate. Aici trăiesc părinții mei, rudele, întreaga familie — unchii și mătușele, verișorii și verișoarele, pedagogii mei, colegii, prietenii, în fine aici a rămas multă lume scumpă și dragă, care a jucat un rol deosebit în viața mea. Sunt recunoscătoare în primul rând lui Dumnezeu și părinților. Aduc sincere mulțumiri tuturor celor care m-au ajutat și celor care nu au dorit să mă ajute. Mulțumesc publicului care m-a primit cu multă căldură, care vine la concertele mele, celor care mă privesc și mă ascultă cu mare admirație. Datorită acestor oameni îmi creșteau mereu aripi, lor le-am dăruit de fiecare dată tot frumosul din mine.
Carolina JITARU, Radio Ucraina
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com