În anul 2017 salariul minim în Ucraina a fost de 3.200 grivne. Şi iată că zilele acestea Preşedintele a declarat că la anul viitor salariul minim va fi stabilit la nivelul de 4.200 grivne. Majorarea salariului este un proces firesc, însă la noi, deseori, o astfel de bucurie se transformă în apariţia problemelor, fiindcă există şi partea a doua a medaliei. În timp ce guvernanţii încurajează poporul, economiştii bat alarma: majorarea salariului duce la închiderea businessului mic şi mijlociu, chemat la etapa actuală să creeze cât mai multe locuri de muncă şi să contribuie la prosperarea economică a ţării.
Expertul Andrii Novak, preşedintele Comitetului economiştilor din Ucraina, constată: „Din păcate, este un fenomen de masă când antreprenorii ucraineni îşi închid întreprinderile la noi în ţară şi le deschid în Polonia, Slovacia, Cehia – oriunde, numai ca să scoată capitalul din Ucraina”. Economistul mai subliniază: conducerea Poloniei deja a recunoscut că economia poloneză nu ar fi avut o astfel de creştere, dacă n-ar fi fost ucrainenii, care lucrează ca angajaţi şi ca antreprenori.
În Ucraina, însă, întreprinderile antreprenoriatului mic şi mijlociu se închid din cauza majorării bruşte a salariului. Proprietarii lor nu sunt în stare să plă- tească asemenea salarii. Asupra acestui fapt mai influenţează şi devalorizarea permanentă a grivnei, reducerea capacităţii de cumpărare a populaţiei, doar businessul mic şi mijlociu funcţionează pe piaţa de vindere a mărfurilor cu amănuntul.
Iată de ce orice declaraţie referitoare la majorarea salariului minim este primită cu îngrijorare de antreprenori. Ei au două soluţii: ori îşi scot capitalul peste hotare, ori îl trec în sectorul ilicit al economiei.
Nimeni nu pune la îndoială faptul că standardele sociale trebuie majorate, dar se face aceasta treptat, în corespundere cu ritmul creşterii economice, şi nu brusc. Nu pot fi majorate standardele sociale de câteva ori, în timp ce creşterea economică este doar de câteva procente. Majorarea salariului minim de două ori la începutul anului curent a adus deja consecinţe negative. Dacă în cazul majorării bruşte a salariului întreprinderile private se „retrag” în sectorul ilicit al economiei, atunci cum se procedează la întreprinderile de stat? Pur şi simplu, se reduce ziua de muncă, angajaţilor li se propune jumătate sau un sfert din salariu. Iar datele de statistică atestă că mai mult de 200 mii de persoane-fizice antreprenori au fost nevoite să-şi închidă afacerea. În concluzie: oricât de nobilă ar fi intenţia, ea trebuie bine calculată ca efectul să nu fie invers.
Vasile CARLAȘCIUC