La 15 noiembrie, potrivit calendarului ortodox român, este omagiat Sfântul Paisie de la Neamţ, canonizat în 1988 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse şi în 1992 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Paisie de la Neamț este unul dintre marii nevoitori și înnoitori ai monahismului românesc din veacul al XVIII-lea, stareţ al Mănăstirii Neamţ din 1779, cunoscut reformator al vieţii monahale ortodoxe prin centralizarea vetrelor de sihăstrie românească. Este cunoscut şi sub numele de Paisie Velicicovschi şi este pomenit de Biserica Ortodoxă Română în fiecare an, la data de 15 noiembrie.
Paisie Velicicovschi s-a născut la 21 decembrie 1722, în oraşul Poltava din centrul Ucrainei, în familia protopopului Ioan din Poltava, primind la botez numele Petru. La vârsta de doar patru ani, Petru își pierde tatăl, rămânând, împreună cu frații săi, în grija mamei și a fratelui mai mare, Ioan Velicicovschi, el însuși preot în aceeași catedrală a Adormirii Maicii Domnului din Poltava, unde slujiseră înainte tatăl, bunicul și străbunicul său. În 1735, la vârsta de doisprezece ani, complet lipsit de ocrotitor și având drept unic reper cei câțiva ani de școală elementară din Poltava, Petru Velicicovschi se află în situația de a fi desemnat moștenitor legiuit al postului de protopop din Poltava. Drumul spre altarul catedralei nu putea însă trece decât prin școală. Și astfel, la dorința arzătoare a mamei sale, prin cererea scrisă a polcovnicului Poltavei, Vasyl Kociubei (nașul lui Petru), și cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Rafail Zaborovski, mitropolitul de atunci al Kievului, Petru ajunge în toamna lui 1735 elev la celebra Academie de Teologie din Kiev. Școala unui român, Academia de Teologie din Kiev, împlinise deja o sută de ani de existență, în 1735, când Petru devine elev al ei. Ea fusese înființată de slăvitul mitropolit, Petru Movilă, în 1631.
Petru Velicicovschi, fiind încă elev, luă hotărârea de a se călugări. Împreună cu prietenul sau Alexie, decide să plece în Ţările Române. În 1742 trece clandestin Nistrul cu barca și ajunge pe pământ românesc. Nu avea să se mai reîntoarcă nicicând în Ucraina, după cum nici nu avea să-și mai revadă vreodată mama sau Poltava natală. Ajuns în Ţara Românească, vieţuieşte în câteva schituri. Îi cunoaşte pe schimonahii Vasile de la Poiana Mărului, Onufrie de la Cârnu şi alţi părinţi cu viaţă aleasă.
După o vreme ajunge la Sfântul Munte Athos, unde este tuns în monahism şi unde se nevoieşte timp de 17 ani. Paisie Velicicovschi părăseşte Sfântul Munte în anul 1763 şi ajunge la schitul Vărzăreşti, din părţile Buzăului. De aici se îndreaptă spre Moldova. Este numit stareţ la Mănăstirea Dragomirna. Vieţuieşte aici din anul 1763 până în 1775, când, datorită ocupaţiei austriece, se retrage cu întreaga obşte la Mănăstirea Secu.
Paisie va primi în dar de la voievodul Constantin Moruzzi Mănăstirea Neamţ. Numărul vieţuitorilor nemţeni s-a ridicat la 700, între care erau moldoveni, munteni, transilvăneni, ruşi, ucraineni, beloruşi, greci, bulgari, sârbi și chiar foști necreștini trecuți la Ortodoxie.
Bătrân, bolnav, purtând de ani de zile, pe toată partea dreaptă a trupului, răni datorate anilor de cruntă sărăcie din Athos, starețul Paisie, devenit o legendă vie, primește vizitatori de toate rangurile și de pretutindeni. În 1791, în timpul ocupației țariste din Moldova, arhiepiscopul Grigorii Serebrenikov al Ekaterinoslavului sosește la Neamț cu suita. El îl învestește pe starețul Paisie cu rangul de arhimandrit. Cu toate acestea, cel care fugise în tinerețe chiar și de vrednicia preoției, rămâne până la moarte același sfătuitor modest al ucenicilor și primul slujitor al tuturor. Deși aproape orb, încearcă să corecteze din traducerile realizate până în ultima clipă a vieții sale. Hirotonește cât mai mulți preoți în interiorul obștii pentru a nu lăsa turma fără păstori învățați. Apoi, după doar o săptămână de boală, în prima zi din postul Crăciunului din anul 1794, miercuri, 15 noiembrie, moare așa cum a trăit: înconjurat de cărți și de ucenici.
A fost înmormântat în biserica mare a Mănăstirii Neamț.
În imagini: la Poltava, pe urmele lui Paisie Velicicovschi.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com