Leonora a lui Gheorghe Cuciureanu s-a născut la 1924, în istoricul sat Horbova din Valea Prutului, încadrat la acea vreme în fostul judeţ Dorohoi al României. La începutul lunii august 1940, tânăra româncă, aflându-se la muncă în interiorul Patriei istorice, a hotărât să pornească spre localitatea natală, unde a văzut pentru prima dată lumina soarelui, pentru a-şi vizita rudele. Încercând să treacă hotarul instalat de sovietici, nimereşte în mâinile grănicerilor comunişti din Detaşamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS. Este arestată în ziua de 6 august. După cercetări drastice şi îndelungate, care au durat până la 18 aprilie 1942, autorităţile staliniste o condamnă la 3 ani de lagăr, fiind acuzată de „trecere ilegală a frontierei de stat”. A pornit spre Siberii de gheaţă, ducând cu ea în suflet „icoana sfântă a vetrei strămoşeşti”.
Tot la 18 aprilie 1942, Comisia Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS îl condamnă pe ţăranul Todor al lui Gheorghe Avăcăriţei, născut în 1890, în localitatea Târnauca din Ţinutul Herţei, la 3 ani de detenţie într-un lagăr stalinist de muncă corecţională. Românul a fost arestat de autorităţile sovietice în ziua de 11 august 1940 şi acuzat de „complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat”. Apucă şi el drumul calvarului spre locurile îndepărtate ale fostului imperiu bolşevic, unde „e traiul plâns în fiecare zi”.
În aceeaşi zi de 18 aprilie, aceeaşi comisie specială de pe lângă acelaşi comisar sovietic, îl aruncă după gratii pe muncitorul Nichita a lui Ion Lupăşteac din satul Băhrineşti al mândrei Bucovine. Românul a apărut în această lume la 1922 şi a fost încătuşat de către zbirii regimului totalitar comunist pe data de 25 iulie 1940. Cercetările au durat 22 de luni. Tânărul primeşte 3 ani de închisoare „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. Se întorcea acasă de la muncă din interiorul României. „Şi peste ziduri negre de-nchisoare/ Se-nalţă cântec sfânt de tinereţe”.
La 18 aprilie 1942, Domnica a lui Vasile Ciornei, născută la 1904, în localitatea Molniţa din Ţinutul Herţei, locuitoare a satului Horbova din acelaşi frumos ţinut al României, este privată de libertate pe un termen de 3 ani „pentru trecerea ilegală a frontierei de stat”. A nimerit în mâinile grănicerilor sovietici în ziua de 6 august 1940. Rudele sale: Aniţa a lui Ion Ciornei, născută la 1895; Toader al lui Ion Ciornei, născut tot în anul 1895; Ion al lui Toader Ciornei, născut la 1930, şi Militina a lui Toader Ciornei, născută în 1925, au apucat calea deportărilor staliniste. În regiunea Tiumen a Federaţiei Ruse a murit, în 1942, Aniţa Ciornei. Toader Ciornei a închis ochii pentru totdeauna în ziua de 19 august 1948, în aceeaşi blestemată regiune din Siberia. În Horbova lor dragă până astăzi „înserarea plânge”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com