„Iarăşi durerea ne duce spre Lunca”
În seara zilei de 7 februarie 1941, spre hotarul de la Lunca din Ţinutul Herţei se îndreaptă un alt grup de bucovineni, condus de către ucraineanul Vasyl Moldovan, secretarul Consiliului Sătesc Mahala, fostul raion Noua Suliţă. „Ţăcănit de mitraliere, explozii de grenade, lătrat de câini, gemetele celor răniţi şi… petele de sânge care se transformau în bălţi pe zăpada dintre gardurile de sârmă ghimpată ce aduseseră înstrăinarea şi tragedia”. Noaptea s-a transformat într-un infern. În urma cercetărilor întreprinse, s-a descoperit că în timpul masacrului din noaptea de 7 spre 8 februarie, lângă satul Lunca, a căzut răpus de gloanţele grănicerilor sovietici tânărul Hostiuc Florea al lui Ilie, născut la 1922, în localitatea Mahala, fostul judeţ Cernăuţi al României.
În dimineaţa zilei de 8 februarie 1941 vor fi arestate 42 de persoane de origine română şi un ucrainean. În mâinile staliniştilor nimeresc 42 de bărbaţi şi o femeie. În numărul întemniţaţilor au intrat 41 de ţărani, un muncitor şi un funcţionar. 35 de oameni aveau studii primare, 2 – studii medii, 4 – studii medii incomplete, iar 2 martiri nu ştiau carte. În cazematele bolşevice au fost închişi 42 de osândiţi, născuţi în localitatea Mahala, fostul raion Noua Suliţă, şi un martir, Gheorghe Găină, care a văzut lumina zilei în oraşul Cernăuţi.
Ei au plătit cu viaţa lor nemuritorul dor de libertate
Pe data de 14 aprilie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev declară sentinţa în privinţa martirilor, care au încercat să treacă blestematul hotar în noaptea de 7 spre 8 februarie 1941, dorind să ajungă în Patria istorică. Băştinaşii meleagurilor voievodale ştiau că în Patria lor istorică străluceşte cerul şi soarele aruncă scântei, se aude sunetul de dimineaţă al grâului de aur, romaniţa prezice viitorul destinului tău; îngrijorate de visurile tale, izvoarele plâng spuzite de dor. În această fermecătoare Ţară lucesc ochii inului înflorit şi cad boabele de rouă ca nişte lacrimi. Ei doreau să ajungă în lumea unui trecut glorios al tradiţiei milenare de existenţă naţională. Sunt condamnaţi la moarte mahalenii:
BALAN Dumitru al lui Nicolae, născut în 1912, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
BUJENIŢA Ion al lui Toader, născut în 1912, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
COSTAN Dumitru al lui Ion, născut în 1907, român, ţăran, neştiutor d carte, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
DOROŞ Vasile al lui Ion, născut în 1898, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
IREMIE Vasile al lui Mihai, născut în 1923, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
MAGDALIN Martin al lui Constantin, născut în 1914, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
MAIORSCHI Mihai al lui Onufrie, născut în 1900, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
MOLDOVAN Vasyl al lui Ivan, născut în 1913, ucrainean, funcţionar, poseda studii medii, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
NANDRIŞ Dumitru al lui Ilie, născut în 1920, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
PETRIUC Toader al lui Ion, născut în 1899, român, ţăran, poseda studii medii incomplete, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
PURICI Nicolae al lui Constantin, născut în 1897, român, ţăran, neştiutor de carte, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
Tot la moarte a fost condamnat şi cernăuţeanul GĂINĂ Gheorghe al lui Ion, născut în 1920, român, ţăran, poseda studii primare, acuzat de faptul că „şi-a trădat patria”.
E posibil că osemintele lor se află în Cimitirul Vechi din oraşul Cernăuţi, unde îşi dorm somnul veşnic cei 400 de martiri ai neamului, executaţi de către organele sovietice de represalii în iunie 1941.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice şi Culturale din Cernăuţi
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com