Melcii fără cochilii se numără printre cei mai mari dăunători din grădinile cernăuţenilor. Adunaţi ciorchine pe tulpina plantelor din grădină, melcii sunt o adevărată povară pe umerii grădinarilor.
Cei mai harnici localnici reuşesc să-i strângă în fiecare seară şi dimineaţă, pentru a mai scăpa plantele de aceşti dăunători, pe când alţii apelează la soluţii din farmaciile veterinare sau din magazinele care comercializează granule şi prafuri împotriva dăunătorilor. Mai mulţi ca în anii precedenţi, melcii se adună cu duiumul pe straturile cu legume şi zarzavaturi din grădinile cernăuţenilor, ami ales în cartierul Roşa. Aceştia atacă şi florile, se plâng localnicii.
“Sunt foarte dăunători, mai ales pentru legumele proaspete. Mănâncă totul la rând, fac găuri şi intră şi în varză. Inclusiv atacă florile. Mai pe scurt, dăunează tot ce am pus în grădină”, se plânge cernăuţeanul Vasile Plaksiuk, care-şi are casa şi grădina pe dealul Ţeţinei. Muncesc degeaba. Nu pot să-mi dau seama de unde atâţia melci”, mai adaugă el supărat la culme pe micii dăunători.
O cale comodă, dar mai costisitoare de a combate dăunătorii ar fi soluţiile indicate de medicii veterinari şi de administratorii magazinelor dedicate sectorului agricol. O altă măsură de combatere a melcilor propusă de specialişti este săpatul pământului cu hârleţul, care poate contribui la reducerea populaţiilor de melci. Chiar înainte de apariţia gerului, melcii adăpostiţi la o adâncime de 20 cm pentru perioada de hibernare, vor fi scoşi la suprafaţă şi vor îngheţa. Primăvara, melcii fără cochilie îşi ascund ouăle în gropi săpate în pământ. Săpând solul după depunerea ouălor, acestea vor fi scoase la suprafaţă şi se vor usca. Până ce oamenii caută soluţii, grădinile de zarzavat din zona Roşei au căzut pradă melcilor. Chiar dacă primăvara nu a fost prea ploioasă, grădinile devin o cină delicioasă pentru melci. Aceştia nu iartă nimic şi savurează noaptea din plin tot ce are frunze, în timp ce oamenii privesc neputincioşi dimineaţa ce a mai rămas din plantele ciuruite.
Dacă la noi melcul fără cochilie este un coşmar, pentru europeni melcul cu cochilie a devenit o delicatesă. Perfectă pentru persoanele aflate la dietă şi care îşi doresc o siluetă impecabilă, carnea de melc, slabă în grăsimi, sărată şi cu o aromă intensă, este un adevărat deliciu, în special în Franţa, unde este considerată o delicatesă pe care puţini oameni şi-o permit. Deşi melcii sunt o delicatesă specifică gastronomiei franceze, în ultimii ani, aceştia se bucură de o popularitate din ce în ce mai mare şi în Marea Britanie. Studiile au arătat că melcii, care se hrănesc în principal cu plante, au carnea foarte curată şi un conţinut scăzut de grăsimi. De asemenea, carnea de melc este o sursă bună de magneziu, fosfor si potasiu. Având un conţinut mare de proteine şi conţinut mic de glucide şi lipide, carnea de melc este folosită la prepararea unor reţete foarte gustoase, fiind recomandată şi în meniurile celor care suferă de boli ale ficatului, de obezitate, contribuie la vindecarea afecţiunilor pulmonare, a bronhiilor şi a gâtului. În plus, aminoacizii prezenţi în carnea de melc, catifelează şi favorizează eliminarea celulitei şi a varicelor.
Francezii gătesc carnea de melc în felul următor: o scot din cochilie, o marinează în unt, usturoi şi pătrunjel, iar apoi o pun la foc şi o servesc în tacâmuri speciale. Acest fel de bucate poartă numele de “Escargot” şi se regăseşte în meniurile tuturor restaurantelor din Franţa. Ba mai mult, ouăle melcilor au devenit şi ele o delicatesă, fiind numite “Caviarul melcilor” sau “Escargot pears”. Aceste ouă albe şi luminoase au un gust delicat şi proprietăţi afrodiziace puternice, motiv pentru care în trecut erau cunoscute şi sub numele “Perlele Afroditei”.