Din familia nu prea mare de publicaţii tipărite în limba română, care activează pe teritoriul Ucrainei, se numără şi ziarul raional «Monitorul de Hliboca». Pe parcursul a şase decenii această publicaţie constituie o punte de legătură dintre omul simplu şi organele de conducere din ţinut, o sursă veridică de informare despre evenimentele ce au loc în ţinutul Hlibocii, dar şi în ţară şi peste hotarele ei. Zilele acestea, ziarul «Monitorul de Hliboca» rotunjeşte 60 de ani de activitate şi servire oamenilor. Despre istoria de şase decenii a ziarului, legăturile lui cu publicaţii tipărite şi redacţii ale audiovizualului, dar şi despre ceea cu ce trăieşte în prezent acest adevărat mesager al graiului matern a povestit domnul Nicolae ŞAPCĂ, redactor-şef al „Monitorului de Hliboca”.
-Într-adevăr, astăzi, 2 iunie, „Monitorul de Hliboca” împlineşte şase decenii de activitate. Anume la 2 iunie anul 1957 a apărut primul număr al ziarului în limba română de la Hliboca. Iniţial, el s-a numit «Calea nouă”, apoi denumirea a fost schimbată în «Constructorul comunismului”. Abia la 1991, ediţia în limba română capă tă denumirea de „Timp nou”, care bineînţeles ne-a fost cumva impusă, iar de la data de 1 ianuarie anul 2000 — de «Monitorul de Hliboca”. De ce «Monitorul de Hliboca”? Ne-am dorit să fim mai aproape de tradiţia românească a ziaristicii, dar am fost şi influenţaţi de reţeaua de «Monitoare” din ţara vecină.
— Ştiu că istoria publicaţiei, pe care o conduceţi, a fost scrisă de importante figuri ale ziaristicii. Propun să ne amintim de acele persoane, care au scris prin truda lor această istorie frumoasă.
— Aici şi-au desfăşurat o parte din activitatea lor ziaristică şi de publicişti Ilie Ştefureac, Gheorghe Aiftodi, Vasile Grigoraş, Dumitru Macoviiciuc, Vasile Lazurca, Ilie Gavanos, Ilie T. Zegrea, Gheorghe Covalciuc, Elena Salahor, Ecaterina Vintoneac, Gheorghe Gorda, Ion Posteucă. Mai noi de aici au plecat Romeo Crăciun, Vasile Bâcu, Constantin Dascaliuc, care-şi desfăşoară activitatea în presa scrisă din Nordul Bucovinei. La «Monitorul de Hliboca” a făcut primele încercări în ale scrisului radio-jumalistul Vitalie Zâgrea. La acest moment aniversar merită cele mai frumoase cuvinte acei, care au fost îndrumători şi învăţători în arta traducerii ziaristice, Gheorghe Covalciuc şi Vasile Lazurca, care mult prea devreme au părăsit această lume.
— Câţi oameni asigură în prezent apariţia ediţiei în limba română a ziarului?
— Este vorba de redactorul-adjunct, Alexandru Borca, traducătoarea Rodica Boico, corectoarea Valentina Rotari şi designerul Mihai Şapcă.
— Spuneaţi mai sus că aţi fost influenţaţi de acea reţea de «Monitoare” din România. Vroiam să vă întreb despre relaţiile de colaborare ale publicaţiei Dumneavoastră cu subiecte mass-media din Ucraina şi din România.
— Articole de-ale noastre au fost publicate în «Monitorul de Doma” datorită bunilor noştri prieteni, Ioan şi Paraschiva Abutnăriţei, cunoscuţi cercetători istorici şi literari. Mai multe articole am publicat şi continuăm să publicăm în «Informatorul Moldovei” de la Botoşani datorită acelei prietenii trainice cu renumitul publicist şi autor de reportaje, Gabriel Balaşa. Strânse legături de colaborare, dar şi o prietenie trainică ne-a legat de regretatul, din păcate, publicist de la Dărăbani, Constantul Moroşanu, care de mai mulţi ani s-a aflat în fruntea Asociaţiei «Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”. Dumnealui a avut o stimă aparte pentru presa de limbă română de la noi. Trebuie să spunem că ne leagă vechi şi fructuoase legături de colaborare cu ziarele de limbă română din regiune. Aş vrea să menţionez în mod aparte prietenia cu «Gazeta de Herţa”, condusă de peste două decenii de bunul meu prieten, Vasile Bâcu, buna comunicare cu colegii de la «Cuvântul adevărului” din Noua Suliţă, «Meleag natal” din Storojineţ. Întreţinem strânse legături de colaborare şi prietenie cu săptămânalul «Libertatea Cuvântului”, cu colegii de la audiovizualul din ţinut. Preluăm cele mai proaspete şi interesante informaţii de la postul de radio «Ucraina International”.
— E clar că în aceste timpuri deloc uşoare ziarul are nevoie de susţinere pentru a exista. Datorită căror factori «Monitorul de Hliboca” se menţine la suprafaţă în aceste zbuciumate valuri ale vremii?
— La ora actuală conducerea raionului Hliboca — Administraţia Raională de Stat şi Consiliul Raional mai rămân co-fondatori ai ziarului alături de colectivul redacţiei. Însă, trebuie să fim sinceri şi să spunem descins că finanţarea din partea statului s-a redus considerabil. Cea mai sigură sursă de existenţă rămâne a fi cititorul, cumpărătorul real şi publicitatea. Depunem toate eforturile pentru a face ziarul cât mai interesant. Sperăm că această publicaţie va continua să existe şi după deetatizarea, care ne aşteaptă începând cu 1 ianuarie anul 2019.
— Nu-mi rămâne decât să-i doresc acestei minunate publicaţii, în numele colegilor mei şi al cititorilor noştri, încă mulţi ani rodnici înainte, iar fiecărui membru al colectivului Dumneavoastră în parte — multă sănătate, noroc şi împliniri.
— Să sperăm că «Monitorul de Hliboca”, ajungând la vârsta de 60 de ani, nu a ajuns la vârsta pensionării, ci la vârsta refacerii şi a renaşterii, şi într-o serie nouă va fi oaspete dorit în casele cititorilor încă multe decenii.
— Să dea Bunul Dumnezeu ca aşa să fie. Să sperăm şi să ne bucurăm.
Interlocutor:
Dumitru VERBIȚCHI