In memoriam
La 28 mai, în al 85-lea an, şi-a încheiat crugul vieţii publicistul Ilie Olari. Născut într-o familie numeroasă în unul dintre cele douăsprezece cătune ale Ropcei, Priban, el a fost harnic la carte. Studiile medii şi le-a făcut la şcoala din Ciudei, fiind fruntaş la învăţătură din prima ei promoţie. La Facultatea de limbi romano-germanice a Universităţii cernăuţene s-a străduit să fie printre cei mai buni studenţi. A lucrat o perioadă scurtă de timp profesor la şcoala din satul natal, apoi a fost ademenit de ziaristică. A fost angajat în calitate de traducător la ziarul raional „Satul sovietic” din Storojineţ, de unde a ajuns redactor la Redacţia română a Radiodifuziunii Regionale din Cernăuţi. De aici i s-a deschis perspectiva de a activa aproape patru decenii la ziarul „Zorile Bucovinei”.
Om de o modestie proverbială, foarte erudit şi „mânuitor al unei frumoase limbi române”, după cum l-a caracterizat regretatul său coleg, scriitorul Grigore Crigan, Ilie Olari s-a găsit pe sine, scriind mai pentru fiecare număr al „Zorilor Bucovinei” din perioada 1995-2007 câte un instantaneu cu săgeţi zeflemitoare, ironice dar şi de o inteligenţă sclipitoare, inserate la rubricile „Verzi şi uscate”, „Zâmbete acre”. Ele au devenit o adevărată comoară literară, care urmau neapărat să apară într-un volum de carte. Autorul n-a avut intenţia s-o facă, din simplă modestie, dar graţie sârguinţei familiei sale şi scriitorului Grigore Crigan, volumul „Zâmbete acre” (cu mai mult de 700 pagini) a văzut lumina tiparului în 2018. Pe atunci Ilie Olari trecuse pragul celui de-al nouălea deceniu de viaţă. A fost un eveniment pe cât de important, pe atât şi de neobişnuit în viaţa literară românească din nordul Bucovinei. Doar istoria literară cunoaşte foarte rar cazuri, când debutul editorial al unui mânuitor de condei se produce la o vârstă înaintată.
Fiind profund îndureraţi de moartea publicistului român cernăuţean, Ilie Olari, ne consolăm cu gândul că el a reuşit să lase intelectualităţii româneşti o carte de zile mari, or, între acele „zâmbete acre” sclipesc gânduri de înţelepciune pentru vremuri bune şi pentru vremuri de restrişte. Citind aceste rânduri, scrise de Ilie Olari cu ani în urmă, te cutremuri: „Bănuiesc că omul chiar în prima zi când a venit pe lume a rămas dezamăgit, nu i-a plăcut această lume. Părându-i cumva strâmtă, incomodă, el mai întâi a strâmbat din nas, apoi s-a scărpinat la ceafă, chibzuind cam ce ar putea întreprinde ca s-o prefacă, s-o schimbe, desigur, în folosul său. Şi, spre cinstea lui el nu s-a limitat numai la scărpinatul la ceafă, a trecut la fapte, s-a pus pe treabă. Ca lumea să nu fie atât de îngustă, cum i se părea lui, el a început războaiele care continuă şi astăzi, tot atât de absurde şi sângeroase ca şi cu mii de ani în urmă. Dar s-a ales din ele cu orice, numai nu cu folosul ce-l râvnea, când pornea la război. Planeta noastră a rămas aceeaşi – nici mai mare şi nici mai mică. Fireşte, omului nu i-a plăcut aceasta. A strâmbat din nas…”.
Aceste „zâmbete acre” par în prezent o prorocire, spusă cândva de Ilie Olari. Chipul lui luminos şi plin de omenie va trăi mereu în memoria celor care l-au cunoscut. Bunul Dumnezeu să-l aibă în Împărăţia Sa!
Colectivul publicaţiei online „Libertatea Cuvântului” exprimă profunde condoleanţe familiei Olari în legătură cu pierderea grea – încetarea din viaţă a soţului, tatălui şi bunelului Ilie.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com