Au trecut sărbătorile de iarnă. Dar acum, privind în urmă în anul care a trecut, observ că, de fapt, anul 2016 a fost un an plin de încercări, şi totodată un an plin de bucurii. Un an care a trecut foarte greu, dar totodată mult prea repede. A fost un an cu bucurii, încercări, dureri, căderi, ridicări, pierderi ş.a.
De toate acestea am avut parte eu însumi, le-am întâlnit fie la prieteni, fie la cei din jur. Cred că şi anul acesta Dumnezeu a căutat să ne trezească un pic din amorţirea noastră, din lipsa prezenţei Lui. Să ne aducă aminte că nimic din ceea ce este pe pământ nu ar trebui să fie mai important decât El. Observ că parcă şi noaptea se face mai devreme ca niciodată. Parcă şi stelele nu mai pot fi văzute atât de clar. Nu pentru că şi-a pierdut din puterea strălucirii, ci pentru că e acoperită de fumul care domneşte în aer de la sobe, de la maşini, de la ţigări… Frigiderele sunt pline, iar inimile — pustii… Avem multe de observat, iar noi nu observăm.
Cel mai des nu observăm că cel mai frumos pe acest pământ este să ai oameni în jurul tău cărora nu le eşti indiferent. Oameni care se bucură când zâmbeşti, care sunt gata să te ajute când ai nevoie. Dacă avem aşa oameni în jurul nostru, să-i mulţumim lui Dumnezeu. Şi eu îi mulţumesc, pentru că am oameni care se interesează de viaţa mea, oameni care se roagă pentru mine. Am soţie, am părinţi, am prieteni care mă susţin şi-mi sunt ală turi. Acum îl rog pe Dumnezeu să ne aducă pe lume copilul pe care îl aşteptăm… Ca noi să-l creştem, să-l iubim, să-l ajutăm întru totul. Vă doresc tuturora un an 2017 plin de bucurii şi împliniri. Fiţi tari, Dumnezeu este cu noi!
Preot Igor ANDRONACHI s. Tărăsăuţi, raionul Noua Suliţă