Cineva spunea că trecutul, dacă nu este povestit, se uită. În veacul celor mai îngrozitoare războaie din istoria omenirii, românilor din nordul Bucovinei, ţinutul Herţa şi din nordul Basarabiei le-a fost sortit să treacă prin calvarul deportărilor şi să suporte ca mucenicii fărădelegile şi satanismul unui regim totalitar, în pofida acestor încercări, ei nu s-au înstrăinat de credinţa şi tradiţia strămoşească, nu li s-a şters memoria de neam. După jumătate de secol de tăcere, istoria tragică a început să fie povestită pentru a nu fi uitată complet.
Societatea „Golgota” (preşedinte Octavian Bivolaru), ajunsă la 26 de ani de activitate şi la statut panucrainean, îşi îndeplineşte misiunea de eternizare a numelor conaţionalilor noştri, care şi-au dus crucea de mucenici în „siberii”, dincolo de cercul polar („la urşii albi”, după cum se spune în popor) şi în stepele Kazahstanului. Dar două tragedii, scrise cu sânge la „hotarul proaspăt unional” în 1941, sunt comemorate în mod deosebit. Este vorba de încercările românilor din valea Prutului — la Lunca (ianuarie-februarie) şi a celor din valea Şiretului — la Fântâna Albă (1 aprilie) de a scăpa de „raiul bolşevic”, încercări care au fost oprite de gloanţele grănicerilor sovietici. în afară de depunerea de flori şi de a aprinde lumânări în aceste locuri ale jertfirii de sine, conducerea Societăţii „Golgota” organizează an de an conferinţe cu tema evenimentelor tragice de la Lunca şi Fântâna Albă.
În 2017 o astfel de conferinţă s-a desfăşurat duminică, 5 februarie, în incinta Casei Naţionale a Românilor din Cernăuţi, cu participarea mem-brilor activi ai Societăţii „Golgota”, delega ţiilor din România (Dorohoi, Botoşani, Rădăuţi), reprezentantului Consulatului General al României la Cernăuţi, Edmond Neagoe, reprezentantului ARS Cernăuţi, Alexandru Grigorişin, şi a unui grup de tinere talente, îndrăgostite de cântecul românesc (îndrumate de lurie Levcic). Vorbitorii, dar în mod deosebit scriitorul şi publicistul Dumitru Covalciuc, au subliniat că, deşi sa scris foarte mult despre „Golgota” neamului românesc din ţinutul nostru bucovinean, lipseşte o lucrare ştiinţifică pe această temă, e nevoie ca toate aceste materiale să fie selectate şi incluse într-un volum solid de tipul „Cărţii memoriei”. Domnul Dumitru Covalciuc a accentuat că încercări de a trece frontiera pentru a scăpa de teroarea regimului totalitar au mai fost şi în unele localităţi storojineţene, despre care nu se aminteşte în nici o pagină de memorie. „Să venim la anul cu realizări concrete în această privinţă”, i-a îndemnat pe membrii „Golgotei”, dl Dumitru Covalciuc, fiind conştient de faptul că o bună parte din acest volum de muncă urmează să-l îndeplinească el însuşi. Fiecare să-şi aducă contribuţia după capacităţile de care dispune. Chiar şi o lumânare aprinsă, o rugăciune rostită în aceste locuri sfinte pentru neamul nostru românesc înseamnă mult. E o mărturie că memoria e vie. Ne-au demonstrat-o cu o duminică în urmă un grup de tineri din suburbia Horecea a Cernăuţiului, îndemnaţi de profesorul de română şi de dirijorul corului bisericesc din această localitate, Nicolae Costaş. Ei s-au deplasat la Lunca şi la crucea, ridicată pe malul Prutului, unde în iarna anului 1941 au fost seceraţi de gloan ţele grănicerilor şi câţiva horeceni, au rostit rugăciuni întru veşnica pomenire a martirilor. O fac din îndemnul inimii şi nu pentru prima dată.
Vasile Carlașciuc