Spun românii că în limba noastră maternă sunt două cuvinte care nici de cum nu pot fi traduse exact nici într-o altă limbă. Sunt cuvintele „Doină” și „Dor”. Frumoase cuvinte. Sunt două cuvinte ce exprimă prin cântec și poezie, prin frământări și alean, starea noastră de spirit. Dacă dor rămâne dor, fie de baștină, de vatră, de glie, de neam, de părinți, de cântec, de tot ce-i frumos și apropiat sufletului omenesc, atunci Doina are mai multe sensuri. Nu e numai un cântec nostalgic și frumos, dar mai este și un nume. Un nume femeiesc, care de-a lungul deceniilor l-au purtat și-l poartă cu drag, așa cum fiecare ne purtăm numele dat la botez, acele ființe pe care părinții le-au numit astfel, iar preotul l-a confirmat prin ritualul unui botez creștin. Sunt multe doamne și domnișoare ce poartă numele acesta pur românesc, frumos și atrăgător — Doina.
Este la Cernăuți o doamnă deosebită, o româncă cu un suflet mare și bun, talentată, inteligentă, frumoasă, deosebită. Așa cum deosebită poate fi o doină. E vorba de doamna Doina Bojescu-Staric.
O cunosc de mulți ani, de când era studentă. De când a făcut primii pași în lumea aceasta grea, dar miraculoasă a creației, a cuvântului scris, a poeziei, publicisticii, prozei, dar și artei.
Doina Bojescu este originară din Oprișenii Hlibocii, sat, care a dat lumii atâtea personalități de vază. A studiat la Facultatea de litere a Universității cernăuțene. De atunci, fiind atrasă de lumea miraculoasă a poeziei, a devenit membră activă a cenaclului studențesc „Mircea Streinul”. Mulți tineri care și-au perfecționat talentul în acest prestigios cenaclu au devenit peste ani nume cunoscute în literatura română contemporană. Am în biblioteca mea proprie și acel volum de versuri al cenacliștilor din acei ani, numit „Mănăstire de cuvinte”.
Începând de atunci Doina a participat la Cursuri de Cultură și Civilizație românească, de perfecționare a cadrelor didactice în mai multe orașe din România, dar și la festivaluri, concursuri de poezie, simpozioane, întruniri literare. Scriind versuri bune, a fost apreciată cu premii, trofee și diplome la diferite concursuri și festivaluri literare. Voi cita doar câteva: Premiul revistei „România Km 0” (Baia Mare), Premiul Festivalului de literatură „Vasile Lucaciu” (Maramureș), Premiul Concursului de poezie „Veronica Micle” (Iași – Năsăud), și multe altele. În urma participării la Festivalul de literatură „Armonii de Primăvară”, a fost distinsă cu premiul de debut al editurii „Macarie” (Târgoviște – 2001). Aici îi apare și prima carte de versuri „Arhiva celulelor”. În anul 2004, odată cu nașterea fiului său Artur, îi apare cartea de povești „Sufletul Zânei”. În 2007 îi apare o altă carte de povești „Regina crizantemelor”.
Fiind mai întâi colaboratoare, pe urmă redactor-șef al săptămânalului „Concordia”, a publicat zeci de articole, reportaje, schițe, interviuri atât în ziarul respectiv, dar a colaborat și cu celelalte publicații din Nordul Bucovinei: „Zorile Bucovinei”, „Gazeta de Herța”, revistele „Septentrion literar”, „Glasul Bucovinei”, „Țara Fagilor”, cu revistele din România „Graiul Maramureșului”, „Bucovina literară”, „Convorbiri literare”.
A colaborat cu poezii la culegerile comune „Mănăstire de cuvinte”, „Eterna iubire”, „Pagini de literatura română, Bucovina, regiunea Cernăuți, 1775 – 2000”, „Poemul meu e tânăr”(România).
Fiind și pasionată de pictură a ilustrat peste 100 de cărți, o serie întreagă din revista copiilor „Făgurel”. A mai publicat basme, eseuri, povestiri. Țin minte, cu ani în urmă a ilustrat prima carte de versuri „Cântarea Carpaților” a regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu, cel despre care eu personal i-am dedicat 4 cărți. Tot cu câțiva ani în urmă, în colaborare cu regretatul meu consătean, savant și scriitor Ilie Popescu, dar și cu neostenita doamnă Doina Bojescu, am scos de sub tipar toți trei, cartea unei femei simple, dar talentate Maria Dariiciuc, din regiunea Cernăuți. A ilustrat și alte cărți, bineînțeles.
Mai are și alte pasiuni, este profesoară de limba română, ca limbă străină pentru doritori de a studia limba română. În presa din România a fost numită „Un strigăt din Bucovina de Nord” și „O Doină a plânsului românesc”.
Am putea încă multe spune despre această doamnă cu frumosul nume de Doina. Este o bună prietenă a noastră a pătrăucenilor. Nu odată a fost invitată de noi, activiștii acestui frumos sat de la poalele Carpaților, scăldat și de apele Siretului Mic, la ceremoniile noastre de suflet, atunci când aveam parte de vremuri mai bune. A publicat în ziarul „Concordia” mai multe articole, însoțite cu poze tot de ea făcute, despre oamenii și obiceiurile noastre de aici. Mai ales cele legate de sărbătoarea satului, de hramul bisericii și a localității, de alte evenimente. Am fost printre primii care ne-am învrednicit de a avea circa două pagini în acest ziar dedicat totalmente satului nostru. Îl păstrez cu sfințenie căci am avut atunci parte de o frumoasă surpriză. Aveau să mai fie, desigur și alte sate oglindite pe paginile acestui ziar, de fapt unicul republican în limba română, dar, au venit alte vremuri și din lipsă de finanțe ziarul a fost închis. Dar în arhiva mea personală, cred că și în multe biblioteci, arhive, la persoane particulare, se păstrează numere ale acestui ziar prestigios, cu care am colaborat foarte activ, mai ales când doamna Doina Bojescu era redactor-șef. Frumoase amintiri.
Tot împreună, cu câțiva ani în urmă, la inițiativa unui domn deosebit de la Buzău, România, a neostenitului Nicolae Mușat, am creat la Cernăuți Filiala Asociației creștine ASCIOR. Devenind împreună cu dl Vladimir Acatrini, tot unul dintre activiștii noștri, Doina Bojescu și cu subsemnata, liderii în conducerea acestei filiale. Am mai participat împreună la întâlniri cu scriitori pe la biblioteci și școli românești din ținut. A participat, la comemorarea fostului ei profesor universitar, savantului și patriotului român Ilie Popescu, pe care noi pătrăucenii, sprijiniți de rudele dumnealui, am organizat-o la Palatul Național al românilor din Cernăuți.
Este o bună și harnică gospodină, pasionată de arta culinară, de creșterea și cultivarea florilor. Este o soție deosebită pentru soțul Igor și o mamă grijulie pentru fiul Artur.
Tot mergând pe drumurile întortochiate ale vieții, iată că simpatica, talentata și mereu neobosita noastră doamnă Doina Bojescu-Staric a ajuns la o vârstă frumoasă a vieții. La cea mai frumoasă, cea de aur.
În prima duminică a acestui Făurar, mai mult cu soare decât cu fulgi, care este și luna mea iubită, căci și eu în această lună am venit pe lume, doamna Doina Bojescu este gata să primească felicitări și urări de bine, în primul rând din partea soțului Igor, fiului Artur, a celorlalte rude de la Oprișeni, dar și din alte părți. Iar numeroșii prieteni, foști și actuali colaboratori, admiratori ai poeziei, poveștilor, picturilor, dar și a omeniei de care dă dovadă această doamnă deosebită, vor fi întru-n număr extrem de mare.
Ne alăturăm și noi, cei care o cunoaștem, o prețuim, o apreciem, o stimăm pe această doamnă cu frumosul și legendarul nume Doina, cu cele mai sincere felicitări și urări de bine, de pace, sănătate, prosperare, succese, realizări, bucurii, și tot binele Pământului.
Draga noastră Doina Bojescu!
Ani o 100 să trăiești!
Tot ce-ți place să împlinești,
Cu noroc și sănătate
Și succese mari în toate!
La mulți ani, dragă Doina!
Din partea tuturor semnează profesoara și prietena Eleonora SCHIPOR din Pătrăuții de Jos
„Libertatea Cuvântului” se alătură la aceste frumoase urări pentru poeta Doina BOJESCU. Mulți ani fericiți și multă inspirație!
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com