La 10 martie 1940 s-a stins din viață scriitorul și dramaturgul sovietic de origine ucraineană și de talie universală, Mihail Bulgakov.
Destinul lui Mihail Bulgakov pare guvernat de același amestec de satiră, fantastic și tragism care este amprenta operei sale. El s-a născut la 3 mai 1891, la Kiev, în familia unui profesor al Academiei Teologice. În 1909 a absolvit Gimnaziul nr. 1 din Kiev, școală de prestigiu, după care a urmat cursurile Facultății de Medicină. După facultate, a fost trimis ca medic pe front, în timpul Primului Război Mondial. În 1920 Mihail Bulgakov renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. În revista „Rossia” apare primul său roman „Garda Albă”. Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul Academic din Moscova. Transformă romanul „Garda Albă” în drama „Zilele Turbinilor”. După multe momente de tensiune și incertitudine are loc premiera piesei, care constituie un adevărat triumf. Simpatia evidentă pentru ofițerii „albi” face ca piesa să fie interzisă, dar e, în același timp, piesa preferată a lui Stalin. În 1925 scrie nuvela satirică „Inimă de câine”.
Se impune tot mai mult ca scriitor de excepție. Odată cu faima lui crește și interesul criticii proletcultiste față de opera sa, care începe să fie ținta unor atacuri de pe pozițiile ideologiei vremii. Puterea sovietică îl etichetează drept un autor antibolșevic și un element „dușmănos”. Din 1929 nu i se mai publică nici o carte și nu i se mai joacă nici o piesă. Trăind la limita supraviețuirii, Bulgakov se vede nevoit să-i trimită dictatorului o petiție, apoi, într-o scrisoare adresată guvernului sovietic, să vorbească despre dezechilibrul psihic la care este expus un creator al cărui existență este amenințată. Scrisoarea rămâne celebră atât ca model al disidenței asumate, cât și prin efectele ei neașteptate. Trei săptămâni mai târziu primește un telefon bizar direct de la Stalin, în urma căruia, deși Bulgakov crede că a fost victima unei farse, este reangajat la teatru. Scrierile lui rămân însă tot nepublicate.
În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul „Maestrul și Margareta”. În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, „Maestrul și Margareta”, romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967.
La 10 martie 1940, după grele suferințe, Bulgakov moare în locuința sa. Ultimele corecturi le face în 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează soției sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului „Maestrul și Margareta”.
Se știe că autorul legendarului roman „Maestrul și Margareta”, Mihail Bulgakov, s-a aflat la Cernăuți în anul 1916. El, fiind medic pe front, în timpul ofensivei armatei ruse sub conducerea generalului Brusilov, s-a mutat împreună cu spitalul de campanie de la Kameaneț-Podolski la Cernăuți. În decursul întregii veri chirurgul Mihail Bulgakov i-a operat pe răniți în localul actualului Spital regional. De la Kiev a sosit la Cernăuți și prima soție a lui Mihail Bulgakov, Tatiana Lappa. Ea, în calitate de soră medicală, a asistat la operațiile chirurgicale efectuate de soț. Soții Bulgakov au trăit chiar în localul spitalului.
Există o legendă că, chipurile Mihail Bulgakov, l-a operat pe Vasilii Ceapaev, viitor erou al războiului civil, rănit pe linia frontului care trecea pe atunci pe teritoriul actualei regiuni Cernăuți. Acest fapt n-a fost confirmat documentar.
Cândva pe clădirea Spitalului clinic regional din Cernăuți a fost inaugurată placa comemorativă Mihail Bulgacov. În timpul reparației ea a fost scoasă și n-a fost instalată din nou.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com