Ucraina se confruntă nu numai cu problema creditelor, dar şi cu cea a investiţiilor. Într-o ţară unde se duc lupte, fie chiar pe un teritoriu limitat, investitorii nu prea vin – riscul e mare. Dar practica mondială demonstrează că, în pofida conflictelor fierbinţi sau îngheţate, reformele trebuie înfăptuite, căci anume ele sunt acele forţe care pot face ca tunurile să tacă.
Reformele de mari proporţii cer investiţii colosale şi investitorii străini ar face depuneri de capital, însă aşteaptă stabilitate politică, ofensivă pe întregul front împotriva corupţiei şi fermitatea funcţionarilor de stat de a duce reformele începute până la capăt. Până ce potenţialii investitori stau pe gânduri, în Ucraina „lucrează” valuta trimisă în ţară de migranţii ucraineni. Potrivit datelor de statistică, în anul 2014 muncitorii migranţi ucraineni au trimis în ţară 2,8 miliarde dolari, precum şi produse alimentare şi industriale pentru suma de 100 milioane dolari. De regulă, cei care muncesc peste hotare îşi finanţează familia – pe membrii ei care la baştină nu au de lucru sau au câştiguri mizerabile, astfel ultimii au posibilitate să pună în circulaţie banii primiţi. Adică să ridice case, să-şi amenajeze gospodăriile, să cumpere maşini şi toate cele necesare pe lângă case. Până şi Organizaţia Mondială a Migraţiei recunoaşte că remiterile în ţară făcute de migranţii ucraineni depăşesc investiţiile companiilor străine. Să ne bucurăm sau să ne întristăm? Investiţiile paralele au fost şi sunt numai în folosul statului.
În ţinutul nostru bucovinean muncitorii migranţi demult îşi îndeplinesc rolul de investitori principali ai regiunii. Se poate afirma, fără exagerare, că ei trimit acasă mai mulţi bani decât salariul mediu al unui cetăţean de rând. Potrivit datelor oferite de unele bănci, anul trecut banii transferaţi de peste hotare au echivalat cu suma de 24,4 miliarde grivne, faţă de 17,7 miliarde grivne în 2014. În afară de aceasta, numărul tranzacţiilor a crescut de la 4,15 milioane la 4,65 milioane. Însă în realitate aceste sume sunt cu mult mai mari, doar 53 la sută din numărul ucrainenilor plecaţi peste hotare nu se folosesc de serviciile bancare, ci a şoferilor microbuzelor care circulă pe „itinerariile migraţiei”.
Economiştii sunt de părerea că banii câştigaţi de muncitorii migranţi ucraineni contribuie într-un fel la dezvoltarea economiei naţionale a Ucrainei, însă ei nicidecum nu pot fi comparaţi cu investiţiile străine. Investiţiile străine se fac în businessul mare, pe când banii migranţilor nimeresc parţial în businessul mic. Dar aceasta nu înseamnă că muncitorii migranţi nu visează să aibă o afacere în ţară. Sondajele sociale arată că 22 la sută dintre ei sunt interesaţi în investirea în proiectele de infrastructură, 21 la sută – în turism, 21 la sută – în comerţul cu amănuntul, 15 la sută – în producţie şi 11 la sută – în agricultură.
Muncitorii migranţi nu sunt un fenomen ucrainean, ci unul global. Anul trecut, bunăoară, muncitorii migranţi stabiliţi în Europa Occidentală au trimis acasă 88,75 miliarde dolari, astfel asigurând venitul de bază pentru circa 120 milioane persoane.
Oare banii muncitorilor migranţi pot ridica economia ţării?